Dacă citești articolele mele, știi deja că eu mă inspir din orice mă înconjoară, dar mai ales din propria viață. Mă uit la un serial și aud un pasaj care mă duce cu gândul la un subiect pe care să-l dezvolt sau merg pe stradă și apare o idee.
Și zici că astăzi vorbesc cu tine despre a doua șansă?
Apă, că hidratarea este foarte importantă, șervețele, că poate plângem împreună, zâmbetul, că îmi doresc să îl ai pe buze de fiecare dată când citești și hai să începem până nu ni se face și foame, că altfel, ar mai trebui să adaug ceva listei și sincer, nu știu ce îți place.. Dar, când ajungi la finalul articolului, aștept să îmi răspunzi.
Fiecare om trebuie să fie fericit și de aceea suntem nevoiți să facem? Exact, alegeri. Bineînțeles, le putem regreta mai devreme sau mai târziu.
Există dragoste fără suferință? că eu n-am auzit. Nu este simplu să iubești, se desfășoară o adevărată competiție în inima ta, de aceea, implicarea și eforul ne echilibrează.
Auzi în stânga și în dreapta că relațiile se termină din o mie de motive, fie că partenerii au luat decizia de comun acord, fie că unul dintre ei rupe, oprește pentru o secundă și frânge inima celuilalt datorită infidelității sau din dorința de singurătate.
Da, da.. sunt și motive din astea în viață, când nu îți mai vezi locul lângă nimeni și ai nevoie de spațiu sau pentru că iubirea a dispărut brusc, deși.. dacă mă întrebi pe mine, nu am experimentat sentimentul de “dispariție” până acum, dar am auzit-o, cine știe, nu suntem departe de teleportare, HAHA, am glumit.
În oricare dintre situațiile de mai sus sau dacă mai știi tu altele, ce sentiment te încearcă prima dată?
Eram sigură că te gândești și tu tot la asta, la dorința ca jumătatea ta să se întoarcă.
Ei.. păi dacă era jumătate, mai pleca ea? Stătea lipită acolo de inima ta.
Îmi place ca în fiecare articol să-ți povestesc ceva din viața mea, unde urmărim împreună subiectul discutat, dar completând și cu alte circumstanțe.
A oferi a doua șansă înseamnă să reușești să depășești cuvinte, momente și întâmplări, care te-au rănit într-un fel sau altul și pe care să fii convins ca le-ai înțeles ca mai apoi, să încerci să uiți.
Poate că momentele frumoase au fost umbrite de puterea cuvântului, care pe mine de cele mai multe ori, n-ai idee cât m-a dezechilibrat.
Cuvintele provoacă răni, îndoieli, gânduri, încât poți crede că nu ai fost îndeajuns pentru o persoană, că nu a găsit în tine ceea ce își dorea sau că ai fost înlocuit și datorită acestui fapt, apare comparația, pentru că de multe ori ne comparăm cu persoana cu care suntem înlocuiți.
În realitate, lucrurile nu stau deloc așa și mi-ar plăcea să crezi asta. Tu ca și mine, ai propria viață, atitudine și lucruri de oferit, pe care nimeni nu ți le poate lua, de aceea ești unic prin tot ce faci și prin tot ce oferi.
Faptul că cineva ți-a luat locul, nu înseamnă decât că omul de lângă tine a simțit că rezonează mai bine într-un moment sau altul cu o altă persoană, dar asta nu înseamnă că tu nu ești minunat. Vezi, n-am zis la fel de, am zis tu, pentru ca tu ești incomparabil.
Pe parcursul vieții, suntem implicați în relații de cuplu sau de prietenie, care ne oferă sentimentul de iubire și atașament, însă cred ca ai văzut prin filme că de la iubire la “doi necunoscuți” e doar un pas, am simțit-o și eu, să știi. Nu doar că nu vă mai salutați, nici nu vă priviți. Ochii nu mint! Nu, nu.
Asta se întâmplă când alegi să nu oferi a doua șansă.
Nu îți spun nici eu cum ar trebui să faci și nu lua în considerare părerea nimănui în a oferi sau nu a doua șansă, dacă pe tine te mulțumește.
Tu ești singurul care alege dacă poate să depășească diferite momente, clipe sau cuvinte.
Sunt printre altele și situații care nu pot fi depășite, în cazul meu, pentru că te-ai simțit abandonat în cele mai grele momente pe care le-ai întâlnit, însă hai să nu judecăm oamenii.
Poate că a pleca, nu înseamnă întotdeauna cel mai rău lucru pentru tine și reprezintă punctul cel mai înalt pe care poți să-l atingi, așa că, să le mulțumim persoanelor care în mod involuntar, ne-au dat un impuls să devenim mai buni.
Totodată, să oferi a doua șansă înseamnă să speri că veți merge pe același drum, dar concluziile vor fi diferite de această dată.
Am întâlnit oameni care au reușit să fie fericiți și după un impas, dar în același timp, am simțit pe pielea mea, cum nu am puterea de a depăși cuvinte și întâmplări și am curajul de a fi împăcată cu acest lucru.
Eu, în acest context, am puterea de a ierta, de a înțelege, dar nu de a mă întoarce cu orice preț.
Tu, trăiește ce simți și simte ce trăiești pentru că atât tu, cât și liniștea ta sunt prioritare înainte de orice cuvânt din jur.
Obișnuiam să ascult părerile oamenilor referitoare la relația mea, la prieteniile pe care le-am construit, dar oamenii o fac din compasiune sau revoltă, în cele mai multe dintre cazuri.
Nimeni nu poate trăi în locul tău, ci doar analizează din exterior și reușesc să ofere păreri pe baza a ceea ce văd și nu neapărat pe ceea ce înțeleg.
Eu, te încurajez să o faci, să fii determinat și curajos și să o iei de la capăt, dar și să acorzi a doua șansă dacă asta simți că te împlinește.
Știi ce contează pentru mine? Atunci când nimeni nu rămâne, tu să rămâi și să construim împreună totul, așa cum am început.
Relațiile nu sunt ușoare, dar cine spune ca vor fi vreodată?
Însă, dorința, onestitatea și curajul, construiesc oameni și construiesc relații.
Situațiile cu siguranță pot fi depășite, nu alege să pleci de lângă cel cu care construiești, dacă motivele nu sunt reale și întâmpinați doar dezechilibre, care pot fi remediate prin comunicare.
Alegerea dintre a rămâne sau a pleca de lângă omul cu care ai construit, poate fi definitivă.
Ajungem să cunoaștem oameni, în momentul în care avem cea mai mare nevoie de ei, am trăit-o și nu mulți au rămas. Poate că povesteam cu ei ore în șir altădată sau le împărtășeam tot ceea ce trăiesc, iar în momentele de dezechilibru, au ales indiferența și iubirea de sine, cu orice preț.
De asemenea, dacă alegi să oferi a doua șansă, fie într-o relație de iubire sau de prietenie, fă-o asumat!
Dacă ai rămas dezamăgit sau pur și simplu te-ai trezit singur, nu regreta. Lucrurile nu ți se întâmplă ție, se întâmplă pentru tine, am mai zis-o.
În ultimul an, am depășit foarte multe momente, care s-au cumulat într-o perioadă scurtă, tu deja le cunoști dacă mi-ai citit articolele anterioare.
Măi, parcă s-au dezechilibrat toate, sănătatea, familia, relația, prieteniile, m-au încercat singurătatea, furia, abandonul, neputința, dar știi ce am simțit? Respirație, HAHA.
Păi serios.. ce poate fi mai importat decât atunci când respiri și poți să te ridici din pat în fiecare zi?
Povestea mea despre a doua șansă este strâns legată de o întâmplare de toamna trecută, când după o simplă anestezie la stomatolog, am dezvoltat o reacție alergică severă și doar câteva minute m-au despărțit din a nu mai cunoaște sentimentul pe care l-am clasat mai sus ca fiind cel mai important.
Arătam ca și SpongeBob când a avut cele mai multe kilograme, fața îmi ardea de nu se mai oprea, iar compresele cu apă rece se încălzeau mai repede decât aș fi făcut un exercițiu de respirație de câteva secunde.
Am văzut în ochii mamei mele disperare și panică, păi pe mine mă mai avea și eu eram la exerciții de respirație.
Reacția alergică severă cu care m-am confruntat, a făcut ca sistemul imun să provoace inflamații pe întregul meu corp, erupții și îngreunarea respirației, care pot fi fatale, dacă nu se intervine imediat.
M-am confruntat cu ignoranța sistemului medical, ce crezi? Până când s-au alarmat și ei, că de.. unde inima e tare, mai e o șansă de scăpare.
O întrebam pe mama mea cum arăt? iar ea mă asigura că sunt frumoasă.. însă de când eram mică îmi plăcea să-i ascult conversațiile la telefon cu prietenele ei și am surprins-o și de această dată când spunea că este îngrijorată de modul în care arăt și “mi-e frică să nu o pierd și pe ea”.
În cazul meu, reacția alergică a făcut ca nu una, ci mai multe zone ale corpului meu să fie inflamate, printre care într-un mod mai accelerat, fața, spatele și picioarele.
Păi dacă până acum mă confruntam cu stări de anxietate, să vezi acum când am simțit că mă sufoc de-a dreptul.
A urmat și spitalizarea, unde am întâlnit și câțiva oameni implicați, care și-au dorit să mă sprijine, m-au ținut de mână și m-au ajutat să mă ridic, vezi, acum mă întorc la articolul anterior.
Fiind încă în perioada pandemiei, nu aveam voie să primesc vizite, nici de la cele mai apropiate persoane, însă mama venea zi de zi la mine și din poarta spitalului ne priveam și simțeam cât de mult ne iubim și că vom putea trece și peste asta, tot împreună.
Atât de norocoasă sunt cu un așa susținător, păi cine îmi gătea mie orez fără sare sau cartofi copți luni întregi ca să mă pun pe picioare, cine îmi dădea biscuiți cu porția sau un pic de sare când am început să mănânc mai bine, fie vorba între noi, prea le-ai ascuns. Dar, dacă am pierdut multe kilograme în perioada aceea, trebuie să-mi faci cele mai bune prăjituri să mă ajuți să le pun înapoi.
Știu că îmi citești toate articolele și mereu îmi spui că te fac să plângi, apropo de asta.. Odată am scris într-un articol că am avut inima frântă, iar când a ajuns acasă de la serviciu m-a întrebat: “de ce ai scris că ai inima frântă..” gândindu-se din perspectiva unui părinte.
M-a pus pe gânduri.. oare tu ce simți când citești rândurile mele?
Am trecut și peste perioada de recuperare și m-am întors la serviciu și la activitățile mele zilnice.
În una dintre zile, am fost tare fericită și m-am exteriorizat, iar una dintre colegele mele de serviciu și prietena mea din acest moment, mi-a spus: “Doamne, cât mă bucur să te văd așa, nu-mi vine să cred!”.
Atunci, am simțit că mi-am oferit mie a doua șansă.
Nimic nu poate fi mai greu, decât să nu mai fi, mai ales pentru familie și oamenii care te iubesc, așa că oferă-ți a doua șansa ție, în primul rând, chiar dacă treci sau nu prin momente dificile.
Oferă-ți a doua șansă în a te iubi pe tine, a doua șansă la educație, a doua șansă în a face ceea ce îți place, dacă prima alegere nu a fost cea potrivită, a doua șansă de a fi fericit singur, pentru că ghici ce?
În viață, ai nevoie de momente și timp cu tine, în care să realizezi ceea ce te face fericit și unde îți dorești să ajungi.
Vreau să-ți zic că am plecat de la o frază și mă văd aici, după vreo șaptezeci și aș mai scrie.
Relațiile de orice natura ar fi ele, pot fi dificil de gestionat, mai ales dacă nu oferim comunicare.
Întotdeauna, după o despărțire ne gândim dacă este o pauza, este definitiv sau vom mai putea acorda a doua șansă? Cu siguranță nu există un răspuns bun sau rău.
Știu pe cineva care te poate ajuta, sau pot ajuta? Sentimentele!
Sunt singurele care te pot direcționa în luarea deciziilor. Dar, tu trebuie să fii pe primul loc, fie că alegi să acorzi a doua șansă sau nu.
Însă ceea ce nu trebuie să uiți este că oferirea unei noi șanse, nu trebuie să te facă mai instabil, doar pentru că iubești. E necesar, necesar nu dansul, ci să nu te lași rănit în continuare, chiar dacă sentimentele tale sunt valide.
Nu permite persoanelor din jurul tău să te facă vulnerabil și spune-i inimii tale să nu ofere acces nelimitat celor care te-au rănit.
Așa că, dacă tu și persoana de lângă tine ați conștientizat de-a lungul timpului că ați greșit că v-ați despărțit, te poți gândi la o a doua șansă.
De multe ori ne gândim la ceilalți, în loc să ne gândim la noi și la fericirea noastră. Poate prima dată nu ați atins cel mai înalt punct al relației, dar a doua oară reușiți să-l atingeți împreună.
Există foarte multe ipoteze, începând cu poate, însă dacă nu te lași condus de sentimente, ce vei afla?
..că rațiunea e bună, aproape mereu, te ajută să faci alegerile potrivite atunci când dorești să atingi idealuri, dar exprimarea sentimentelor nu cunosc noțiunea de regret și atunci noi ce să alegem?
Poate, te vei implica mai mult și vei aprecia altfel oamenii de lângă tine, fără temeri, doar după ce realizezi parcursul alegerilor tale.
Încrederea se câștigă în timp, așa că trebuie să te agăți de a doua șansă, să nu fie nevoie de a treia, așa cum spunea una dintre prietenele mele și să te reconstruiești.
Să închei cu o ipoteză, poate fi riscant, dar poate îți dai o șansă ție la fericire!
Stai, că nu s-a terminat..
În timp ce scriam, mă gândeam la persoanele dragi din jurul meu, așa că am întrebat 100 de români, ei 100 de români, câteva minți luminate de lângă mine, ce a însemnat a doua șansă pentru ei în diferite contexte și care a fost concluzia.
N-ai scăpat, aștept și părerea ta!
