Și totuși, hai să zâmbim amândoi pentru început, că viața nu-i chiar așa de grea, tu mi-ai dat șansa să mă bucur de ea.
Câteodată așa mi-e dor…
Să mă așez pe marginea patului lângă tine și să-ți povestesc cu ce mă mai confrunt.
Ce fac când mi-e dor, să îți spun ce mă doare și să îmi răspunzi că totul va trece?
Dar mi-e dor, să deschid ușa și să te zăresc.
Și glasul, care-mi șoptea ce bucurie trebuie să simți că trăiești.
M-am mutat în camera ta și te simt mai aproape, n-am mai reușit să rămân în aceeași cameră în care ne adunaserăm cu toții atunci când am rămas fără tine.
Nu vin mereu la tine și poate te superi, deși nu obișnuiești să o faci. Câteodată îmi face bine, alteori mai puțin, dar și când vin să-ți mai povestesc una, alta te asigur că o fac din tot sufletul.
Mă învinovățesc câteodată.
Când îmi curăț agenda din când în când, văd din nou numărul tău de telefon și așa îmi vine să te sun, dar tu?
Mi-am format idealuri și mi-am propus obiective. Să știi că am făcut multe de când tu nu mai ești, o fi fost ea cea mai grea perioadă, dar dacă nu era, poate nici eu nu eram.
Știu că îți doreai să conduc atât de tare, poți să zâmbești, nu mă mai dau jos din mașina.
Câteodată când conduc, te simt lângă mine, mă vezi, chiar dacă n-am reușit niciodată să ne plimbăm împreună. Păi n-am zis noi că atunci când cresc, te plimb o tură. Nu ne-am prea ținut de promisiune.
Îți doreai și ca cea mai bună prietenă a ta, care-i mama mea, ce-i drept, să zâmbească și să fie fericită, poți să-i întorci și tu un zâmbet, s-a ridicat și ea și a luptat.
Vorbim des despre tine și de fiecare dată când îi spun că mi-e dor, mă strânge tare, tare în brațe și nu mă lasă singură, dar tu știi deja pentru că deși noi nu știm, tu ne surprinzi de fiecare dată cu o strângere de mână.
Părinții sunt începutul fiecăruia dintre noi, ce vorbesc eu, șansa la viață.
Rămâi aproape de ei, iubește-i, sprijină-i și iartă-i.
Mai știi cu câtă bucurie m-ai strigat ultima dată “Mali…..” așa de lung a fost și cu cel mai frumos zâmbet, atunci când nu mai reușeai să comunicăm de câteva zile, iar eu am simțit cea mai mare bucurie din lume.
Te-am întrebat dacă ai nevoie de ceva și mi-ai răspuns zâmbind: “Nu, doar voiam să fii cu mine.”
Atât te iubesc că m-ai așteptat și din același motiv nu am regrete pentru că am renunțat la viața la care aspiram atât de mult și la locurile care m-au ajutat să mă descopăr și să pot trăi așa cum îmi doresc, diferit ce-i drept. M-am întors la tine și m-aș mai întoarce de o mie de ori, doar să îți văd zâmbetul și privirea.
Ai vrut tu să fim mereu amândoi și am fost, ai văzut? Să știi că nu ți-am dat drumul la mână nici acum și probabil, niciodată.
Mereu m-ai sprijinit și m-ai ocrotit, iar în același timp mi-ai oferit libertatea de a alege, încât să-mi dau seama singură de rău, dar și de bine.
M-ai trimis în toate experiențele și m-am întors la tine, râzând sau plângând și nu ai fost dezamăgit.
Mai știi când povesteam că o să călătoresc mult pe parcursul vieții, mi-am oferit ocazia să trăiesc pentru mine, înainte de toate. Anul acesta am bifat trei țări și pentru anul ce urmează, deja mă gândesc la alte câteva.
Hai să-ți spun de ce mi-am amintit, de momentele în care ne uitam împreună de o mulțime de ori la filmele tale preferate și mâncam desertul nostru preferat. Ghici ce? Jeleuri.
Mereu îți spuneam că am mai văzut de o mulțime de ori filmul, iar tu râzând completai: “Lasă aici, că este filmul ăla tare.”
Nu am așa multe amintiri cu tine de când eram copil, pentru că totul s-a produs foarte repede și starea ta de sănătate s-a înrăutățit într-un ritm accelerat, iar eu nu am ținut pasul, dar cine a fost învingătorul în toată povestea asta? Tu, eroule, că tare mult ne mai iubești dacă ai luptat atât.
Chiar dacă amintirile mele sunt pierdute, am norocul să mă înconjor de oameni care îmi povestesc câtă grijă și iubire ai avut pentru mine, iar eu în schimb, am amintiri recente cu tine de câtă grijă și iubire ți-am oferit.
Cred că tu ești subiectul meu preferat și îmi place tare să scriu despre “Noi”, așa că, dacă te uiți de sus, vezi că nu mi se mai opresc degetele, iar dacă-mi atingi unul, pune-l pe suflet să mă faci și tu să zâmbesc.
Într-o zi când mergeam spre casă de la serviciu, m-au cuprins toate aceste amintiri și le-am scris aici, să le recitesc când va trece timpul peste mine, să-mi amintesc să-i mulțumesc Cerului încă o dată pentru că am avut așa un om minunat lângă mine, pe care nu l-am împărțit cu nimeni.
Am mai întâlnit oameni noi de atunci, pe unii i-am păstrat, pe unii nu, iar alții chiar mi-au intrat la suflet.
M-am și îndrăgostit. Da, da, am aproape 25 de ani și sper ca peste câțiva ani când o să-ți mai scriu să-ți povestesc despre o poveste de dragoste frumoasă și îndelungată, iar până atunci, sper să mă descurc cu asta. Cu dragostea. 🙂
Cine-i cel mai mare inamic al meu, propria minte, oare?
Prieteni nu mi-am mai făcut, i-am păstrat pe aceeași.
Ne vorbim mai rar ce-i drept, dar au fost un pion important în echilibrul meu de atunci. Nu m-au lăsat singură. Mereu mă întrebai de ei, acum le povestesc lor despre tine.
Ți-am transmis câteva gânduri mai sus de la aceeași cea mai bună prietenă a ta și voiam să-ți mai spun că a zâmbit și ea de câteva ori de atunci, să știi că împărtășește cu toți cei ce o înconjoară gânduri despre tine și despre cât de minunat ești și câte lucruri frumoase ați făcut împreună, n-o să-ți spun acum chiar tot, te las să descoperi și tu.
Vezi, te iubește mult și îți duce dorul. Dar ia spune-mi, ai zâmbit? Știu că și tu pe ea și eu pe amândoi!
Să știi că nu mai plâng, cel puțin nu așa des cum o făceam când ai plecat pentru o perioadă. Am învățat să zâmbesc când îmi amintesc de tine și să fiu împăcată cu asta.
M-am ridicat și am luptat, că trebuie să te mai și ridici, mai bei apă, mai iei aer, mai și plângi și uite așa mai faci una, te gândești la alta, visezi despre cealaltă și trăiești, că-i șansa mare și nu-i timp de iroseală.
Astăzi este Crăciunul, mi-aș fi dorit să fim toți trei la masă ca în fiecare an și să ne bucurăm de râsete și liniște. Dar, nu o să plâng, o să îmbrățișez tot ce se întâmplă în jurul meu pentru că așa a fost construită viața, unii să rămânem mai mult, alții mai puțin, dar ce știu cu certitudine este că tu vei rămâne pretutindeni.
Și nu doar în pragul sărbătorilor mi-aș dori să fim din nou un întreg, ci mereu. Dar de ce spun că mi-aș dori? Noi suntem un întreg și trăiesc în continuare într-o familie care mi-a împărtășit atât de multă iubire, încât o dăruiesc și eu celor din jurul meu, celor ce mă apreciază și mă iubesc.
De aici, de la voi, am învățat să iubesc cu totul oamenii și să-i țin aproape.
Fiecare sărbătoare era cu zâmbete, dar Crăciunul era preferatul nostru, împodobeam bradul cu așa mult entuziasm și așteptam ninsoarea, iar totul era așa frumos. Va fi și de acum înainte, suntem toți aici, în casa noastră, la masa noastră și ne iubim, împărțim iubire și liniște pentru că despre asta este Crăciunul, despre noi și despre familiile noastre.
Am păstrat oameni care își merită locul lângă mine și vei fi mândru de asta, văzându-mă în timp.
Am învățat să nu-mi mai doresc totul, să vreau nimic și să construiesc.
Oamenii nu se schimbă și m-am confruntat cu asta, iar eu aleg să le ofer drumul, iar ei să-și continue calea. Am cunoscut alegerea și cred că am ales bine, bine pentru suflet, pentru psihic și pentru mine.
Iar, dacă n-am ales, vei afla și mă vei ghida, nu? Ăsta-i rolul tău până la capăt.
Nu prea cred în vise, dar te-am văzut pe tine, visându-te o singură dată de când mi-ai dat drumul de mână și m-ai pupat așa tare, încât îți simt atingerea în fiecare zi.
Mi-a fost de-ajuns pentru o viață întreagă, încât aș începe să cred în vise și mi-aș dori să te pot privi în fiecare dintre ele. Însă în viață nu poți avea tot timpul ceea ce îți dorești sau poate lucrurile pe care crezi că ți le dorești nu sunt cele la care aspiri, de fapt, iar eu înclin spre cea de-a doua variantă.
Dar sunt convinsă că, ceea ce mi-am dorit cu adevărat, păstrez, iubesc și mă împlinește.
Viețile simple sunt cele pe care ni le dorim cu toții, aspir și eu la una, fără prea multe gânduri și fără prea multe planuri.
Oferă-i iubire celui de lângă tine, căci noi toți suntem conectați prin acest sentiment, iar acesta din urmă este singurul care ne ține în viață.
Mulțumește-le oamenilor care au trecut prin viața ta pentru că datorită lor ai învățat lecții și tot datorită lor faci acum alegeri potrivite.
Aripile tale s-au deschis, in timp ce inima mea s-a închis, însă a început să înflorească. Cerul mi-a transmis că nu te pot vizita, dar mi-a garantat că tu mă poți atinge.
Asta i-aș fi spus eu tatălui meu. Asta îi spun eu tatălui meu.
