Înapoi în viața mea

“Fericirea trebuie să fie adevărată, dragostea trebuie să fie reciprocă, oamenii trebuie să se gândească unul la celălalt. Celelalte trec, se rezolvă, se înțeleg”

Îmi imaginam altfel ziua asta… altfel decât o trăiesc acum.  

Nesigură, cu multe întrebări la care nu primisem un răspuns și într-o continuă fugă după ceea ce credeam că îmi doresc.

Continui să explorez, gândesc prea mult, iubesc sincer si fără regrete și iert. Abia acum realizez cât de repede a trecut timpul. N-a trecut însă în zadar. M-a facut să înțeleg care a fost scopul tuturor întâmplărilor de până acum. Am aflat că dragostea adevarată nu este slăbită de timp și tot în timp își demonstrează puterea!

Ce a presupus tot acest timp? Emoții, trăiri și încercări. Un șir infinit de încercări! Dar despre asta este viața! Despre încercările la care te supune. Ce contează este să trecem peste toate și să păstrăm în noi un colț de lume fericit.

Viața ne oferă o ecuație, ne pune în dificultate, modifică variabilele pe parcurs și când crezi că ești foarte aproape de aflarea rezultatului final îți schimbă complet toate datele problemei.

Astăzi nu vreau să-ți vorbesc despre “25 de lucruri învățate până la 25 de ani”, însă o să-ți prezint câteva dintre cele care pe mine m-au clătinat din temelii, m-au aruncat de pe orbita propriei mele lumi, dar și care m-au readus în propria mea viata, lucruri care mi-au adus liniștea.

Zâmbesc!  M-am întors în ea. Da, în viața mea. Am găsit un gând aici, gândul la un viitor. Unul fericit și atât de bun!

Mă bucur foarte mult că încă scriu. Îmi scriu mie, omului care încă are nevoie de validări, de iubire, de răspunsuri și mai ales de încercări.  

Nu reușesc să scriu constant, de ce să te mint? Chiar daca îmi propun asta, nu reușesc mereu.  Uneori starea de spirit nu mă ajută, alteori timpul, însă sunt și “ori”, cum mi s-a întâmplat și astăzi când pur și simplu, am mușcat dintr-un măr și mi-a venit în minte un sentiment pe care l-am trăit sau mi-aș dori să-l trăiesc și de acolo toată nebunia.  Scrisul mă eliberează, mă vindecă și îmi dă speranțe.   

Gândesc prea mult, mult prea mult pentru ce se întâmplă de fapt.

 Și tu obișnuiești să faci asta? Dacă răspunsul este DA, neapărat trebuie să povestim!

 Răspunsul este NU? Sunt aici pentru tine, te aștept să ne împărtășim experiențele.

Sincer, credeam că sunt singura care o face. Întorc orice pe toate părțile și extrag doar ce provoacă și mai multe ipoteze de parcă aș căuta mereu incertitudini, galopări ale inimii și amestecuri intense de emotii.  Încă nu știu de ce aleg să fac asta, însă sper să înțeleg într-o zi!

Uneori mă concentrez pe lucruri neimportante, cum ar fi o replică pe care mi-o spune într-o zi o persoană cu care interacționez. Acele cuvinte  îmi răsună în minte ca un ecou și încep să le analizez. Cel mai mult mă apasă să înțeleg oare ce a vrut să-mi transmită cu exactitate interlocutorul prin cuvintele sale.

Alteori mă gândesc ce am  făcut greșit sau ce am spus greșit, ce se întâmpla oare dacă n-aș fi spus anumite lucruri, de ce s-a întâmplat așa pentru că am spus-o și o țin așa până când devin conștientă că nu am făcut nimic productiv, doar mi-am consumat energia.

Se întâmplă să pun oamenilor întrebări al căror răspuns îl stiu deja. Încă nu știu de ce o fac, dar senzația de gol în stomac ce mă cuprinde odată cu primirea răspunsului, mă face să nu-mi doresc să o mai fac din nou prea curand.

Bine-i tare să cunoști adevărul în profunzime, dar uneori te surprinde în așa fel încât data viitoare parcă te-ai gândi de două ori înainte să îți dorești să-l cunosti. Ce-i drept, dacă ai curajul sau doza de inconsiență, spune-l cum vrei tu. Să cauți adevărul chiar dacă te temi de el din experiențele anterioare, poate să-ți ofere toată liniștea de care ai nevoie.

Am simțit-o eu, chiar astăzi!

Cuvintele dor al naiba de tare, poate uneori chiar mai tare decât acțiunile în sine, însă vreau să rămân la varianta asta, în care aleg să-l îmbrățișez de fiecare data. Poate cu ajutorul lui putem totuși să reconstruim, înainte de a fi aruncat deja totul.

Douăzeci și cinci de ani! Așteptam atât de mult aniversarea asta și totuși nu înțelegeam de ce. Am înțeles acum! Într-un colț de suflet stătea ascunsă cea mai mare doriță a mea, dorința să mă regăsesc .Îmi doream să fiu din nou eu, din nou în viața mea și când aproape pierdusem orice speranță, s-a întâmplat!

Tu, meriți să-ți scriu toate experiențele mele! Poate ai făcut parte din ele, poate le traiești și tu, poate le-ai trait sau ești fericit și le-ai depășit, o să le cunoști sau poate doar ai simțit un cuvânt, o frază sau un moment din toate cele trăite de mine.

În viitorul pe care mi-l proiectasem, vedeam anii aceștia departe de ceea ce trăiesc acum, dar când realitatea se îndepărtează, apare visul și dorința, iar ele pot să o depășească. Au devenit.

Nu uita, motivația ta nu sunt eu, nici oricine altcineva, ci tu. Eu îți povestesc, tu alegi momentul și acționezi! Mâine poate o să simt altfel însă acum simt că urmează un nou capitol, iar pentru încercările ce mă așteaptă după ușă sunt pregătită, le înfrunt mai optimistă.

Avem atât de puțin timp în care să ne bucurăm de prezent dar totuși nu o facem. Trăim gândindu-ne la trecut și făcându-ne planuri de viitor. Prezentul cui rămâne?

Totul se va alinia la un moment dat. Poate nu acum, poate nu peste un an, dar poate peste zece. Învață să ai răbdare!

Când crezi că ai găsit răspunsurile, persoana, situația favorabilă, vine un gând și le tulbură pe toate. Dacă simți asta liniștește-le și pleacă, înțelegător, ca întotdeauna și pentru că nu acela este drumul tau. Caută-te intotdeauna pe tine!

Citesc primul meu articol și ca să compar mă uit în sufletul meu acum, la fericirea din el, compar să văd cât de multe s-au schimbat, însă eu nu pot să-mi văd decât constanța. Evoluția nu-și face apariția decât în ochii cititorilor. Dar ai mei? Oare, nu sunt destul de deschiși, de curioși, de realiști?

Mi-am învins frici, mi-am depășit limite, m-am descoperit, am reușit, am eșuat, m-am ridicat și am luat-o de la capăt și am căzut și iar m-am ridicat așteptâd să mai cad.

Întoarce-te în viața ta! La tine, căci..

Oamenii…

Apar, dispar, pelacă, se întorc, dar tu rămâi. Rămâi dacă îți dorești, dacă simți, dacă visezi și dacă speri, dar pleacă dacă nu ești prezent și vrei să-ți construiești o viață, unde emoția orbește rațiunea.

Nu doar tu ai încercat să construiești vieți, și eu! Nu doar tu ți-ai imaginat povești de dragoste, de prietenie, de familie, ci și eu. Nu doar tu ai forțat lucruri, ci și eu. Nu doar tu ai crezut în ceva ce nu ai simțit, ci și eu. Nu doar tu ai avut sufletul ocupat și mintea deschisă, ci și eu.

Nimeni nu e responsabil de alegerile tale, ci doar tu. Nimeni nu poate face alegerile potrivite, decât tu. Ceea ce faci merită tot efortul și riscul. Fie că o faci bine, fie că nu.

Ce spun oamenii? Ei bine, din fericire, nu trăiesc în viața ta, nu ți-au trăit experiențele și nu pot să-ți înțeleagă deciziile.

Dar, de ce ar trebui să le înțeleagă?

De multe ori aleg să păstrez o distanță față de persoanele din viața mea și asta nu pentru că nu înseamnă nimic pentru mine sau pentru că îmi doresc ca relația dintre noi să dispară, ci pur și simplu pentru că situațiile cu care mă confrunt sau starea de spirit au nevoie de un răspuns de la mine, nu de la cei din jur.

Am realizat de-a lungul timpului că nu te ajută dacă există o repetiție a discuțiilor, în mod excesiv. Pe moment, îți face bine să vorbești, să împărtășești cu persoanele dragi emoțiile și trăirile tale, dar pune o barieră, alege să te oprești.

Și, știi ce? De cele mai multe ori te simți singur chiar și atunci când ești înconjurat de oameni.

Ai spus da.

Transmitem totul. Energia noastră, toată povara, gânduri, bucurii, spre cei din jur, care și ei la rândul lor, ne transmit cu totul alte energii.

Păstrează lângă tine oameni pentru ceea ce ei înțeleg că însemni și pentru ceea ce înțelegi tu că înseamnă ei. Alături de jur și împrejur, m-am îndrăgostit de călătorii, m-am trezit în diferite colțuri ale lumii și am făcut o obișnuință din asta.

Aștept cu sufletul la gură următoarea experiență și următoarea și următoarea.

Mi-am propus de atât de multe ori să las totul în spate și să plec din locul în care mă învârt de-o vreme, dar ce crezi? Nici motivația, nici dorința și nici gândul nu m-au împins de la spate să pot pleca.

De ce? Poate pentru că viața mea trebuie să continue aici, exact așa cum este! Dacă dorința era atât de mare, se realiza.  Însă undeva nu a fost, nu și-a dorit niciodată să-mi dea drumul. M-a păstrat exact aici, în locul pe care până ieri îl consideram total nepotrivit.

M-a lăsat să simt și să depășesc atât de mult, m-a învârtit în cerc până am amețit, și-a propus să mă echilibreze cândva, când voi întreba. Și a făcut-o.

Oare cât de mult poți să te schimbi până la 25 de ani?

Se întâmplă de multe ori să mă opresc în fața oglinzi șă mă privesc, întrebându-mă, oare ce s-a schimbat la mine în tot acest timp?

Am realizat lucruri, lucruri pe care nu le văd, dar care se reflectă în omul pe care îl reprezint, m-am schimbat, mă schimb în fiecare zi și recunosc, mi-ar plăcea să văd mai mult, să mă văd pe mine diferit cu fiecare an ce trece.

Evoluția există în fiecare dintre noi, cu pași mici, deloc repezi, ne apropiem de ceea ce ne dorim de fapt, chiar dacă vrem sau nu să credem, reușim. Ca un copil care face primii pași, speriat, spre mama ce îl așteaptă cu brațele deschise!

Viața merge întotdeauna înainte, înapoi am mai fost și ne dorim să îmbunătățim. Chiar dacă o mai dăm în bară din când în când, trebuie să acceptăm etapele și să ne bucurăm de ele, căci poate ne aduc acolo unde trebuie să ajungem.

Dacă nu greșești, nu înveți și dacă nu înveți, nu vei fi știut niciodată care este cea mai bună cale pentru tine.

Liniștea vine după ani de zbucium, de căutare, de momente și oameni care îți vor fi cea mai bună încercare.

Pun presiune de multe ori pe mine, fără să apreciez ceea ce am reușit să construiesc de-a lungul timpului. Poate că-i vârsta la care trebuie să mă bucur și atât, fără a cere corpului, minții și sufletului atât de multe. Sunt aici și trăiesc asta și o fac în felul și ritmul meu.

Ce am făcut eu la 25 de ani? Mi-am închiriat un apartament, singură, în orașul care mi-a adus cele mai multe zâmbete, unde m-am format ca om și unde am legat cele mai strânse relații de prietenie.

Așa bine mi-a prins experiența pe care am trăit-o doar pentru simplul fapt că mi-am dedicat-o mie întru-totul. M-am bucurat de spațiu, de odihnă, de loc, de împrejurimi și mai ales, de mine.

Mi-am zâmbit în oglindă și am fost fericită.

Am strâns cei mai dragi oameni lângă mine și timpul s-a pierdut prin povești lungi, hohote de râs și momente. Mi-am ales oamenii după cum m-au ales ei pe mine și am fost bucuroasă să-i am alături pe cei mai puțini și mai buni.

Mi-au scris câteva rânduri, mi-au împărtășit o vorbă bună și o îmbrățișare sinceră. M-au felicitat pentru ceea ce reușesc să fiu și au rămas alături.

A fost un cadou care m-a împlinit cu totul, din partea mea pentru sufletul meu, care avea atâta nevoie de mine să zâmbească.

De multe ori, este atât de bine să ne bucurăm de soarele de afară, de zâmbetele oamenilor din jur, de lună și natură, dar mai ales de arhitectură. Căci, da, clădirile și străzile au fost imortalizate și ele, m-au surprins construcțiile noi, dar și cele care mi-au trezit atâtea amintiri frumoase.

Încerc să mă mulțumesc pe mine și să nu mă pierd în grija de a-i mulțumi pe cei din jur. Am uitat pentru câteva momente bune să-mi mai cer scuze atunci când nu trebuie și să mai țin de mână oameni care nu își doresc să facă parte din lumea mea.

Lasă-i să aleagă, iar tu, întotdeauna, alege-te pe tine!

Tu ai fost acolo și ei nu? Bucură-te, bucură-te că ai făcut-o din suflet și nu fi dezamăgit de ceea ce ai primit înapoi.

Așteptai apelul acela de ziua ta de naștere și o îmbrățișare?

Mereu mă bucurau, simțeam că însemn ceva însă nu tot timpul asta reprezintă totul.

Un om aflat undeva în celălalt capăt al lumii mi-a demonstrat de fiecare dată că se poate, mi-a umplut inima de bucurie  doar auzindu-i  vocea și gândurile bune. Atunci am știut că am alaturi un OM, un om care se gândește la mine în fiecare moment, în orice clipă a dezechilibrului meu, îmi înțelege tăcerea și cred că de asta m-am bucurat cel mai mult.

Când am început să vorbim, nu ne-am mai oprit și mi-a demonstrat că eu de asta aveam nevoie de fapt, de puțin.

Am primit un mesaj, ușa s-a deschis și m-am bucurat!

Am avut aproape cele mai dragi persoane, chiar daca nu ținem legătura zilnic, mă gândesc mereu la ele cu grijă, dor și iubire, persoane care atunci când ploile nu se mai opresc, apar ca un curcubeu pe cerul meu gri.

Zâmbesc!

Nu zecile de urări te împlinesc, nu cele din partea persoanelor care fac din asta o rutină, un clișeu sau care îți întorc favoruri. Nu! Cu siguranță, nu! Nu ai nevoie de asta! Tu ai nevoie de tine și de binele interior. Acceptă asta și totul se va schimba.

Nu am rămas surprinsă să am alături oameni care mi-au fost mereu aproape, care s-au gândit ca bucuria mea să fie una mai mare. Pentru că, ce crezi? Prietenii sunt familia pe care ți-o alegi așa cum simți, așa cum vrei.

Asta m-a bucurat pe mine de ziua mea!  Dacă facem un calcul matematic și ne raportăm la ecuația despre care îți vorbeam la început, putem să numărăm pe degete oamenii din viața mea. Oamenii!

Acum,  la 25 de ani mi-am făcut curajul să pun întrebări, să ascult, să înțeleg, să iert, să am răbdare, să trăiesc și să mă bucur de astăzi pentru că este acum. Dacă ai citit articolul precedent cu siguranță îți amintești. Aniversarea din anul acesta mi-a adus cel mai sincer zâmbet din ultima vreme! Mi-a adus raspunsul la multe întrebari ce m-au măcinat în tot acest timp. Răspunsul!

L-am îmbrățișat, privind cele mai frumoase stele, iar de atunci, totul s-a schimbat.

Viața poate lua o altă întorsătură într-o clipă și uite așa s-a întâmplat si cu a mea.

Eu am ales privind în adâncul sufletului ceea ce niciodată nu s-a terminat.

Încerci să trăiești vieți care nu sunt ale tale, încerci să forțezi lucruri pe care nu ți le dorești cu adevărat și le vei realiza pe toate doar atunci când ești sincer cu tine și cu ceea ce simți de fapt.

Când te oprești și îți recunoști sentimentele, atunci o să spui, m-am întors în viața mea.

Pare clișeic exteriorul, dar demn de o poveste împărțită pe mai multe capitole, interiorul, unde doar cei ce au luat parte din ea îi oferă un nou sens.

Învăț în fiecare zi să dețin controlul emoțiilor mele, să-mi accept întâmplările și să nu mă afund în ele, dacă s-a întâmplat înseamnă că nu trebuia să se întâmple altfel și totul va căpăta un sens.

De ce uneori Universul trage linie și pune punct unor acțiuni?

Pentru că nu sunt pentru tine, nu vei atinge cel mai înalt punct al fericirii în contextul în care te aflii și alta este traiectoria ta, el doar te ajută să adaugi experiențe și să rămâi cu învățături. Dacă chiar așa bine îți era, de unde nesiguranța ta? Plin de întrebări și agățat de ceea ce credeai că îți dorești?

Nu, nu! Când ești de-a dreptul în viața ta, nici întrebările nu mai vin, nici fricile nu mai există și nici oamenii nepotriviți.

Ești tu, înapoi în viața ta. Care-i atât de scurtă.

Nu amâna niciun sentiment, niciun răspuns și nicio întrebare. Dacă nu le oferi, nu le primești! Întoarce-te mereu spre tine și nu încerca să-ți construiești o viață în care nu-ți găsești locul.

Ai observat că deseori relațiile de orice tip ar fi acestea se termină brusc? Te-ai gândit vreodată, de ce? Am înțeles, ți-ai asumat tu toată vina.

De fapt, răspunsurile ți le oferi singur.

Nu te ajută dacă vezi răul în tot binele din jurul tău și dacă îl împărtășești și cu ceilalți, poate să devină obositor la un moment dat și pentru tine și pentru ei. Agață-te de un fir de speranță și transform-o în bine.

Știu, te gândești mereu la acțiunile tale și la frica de a face ceea ce simți și ce ar putea spune cei din jur?

Dar, când părerea lor este mai importantă decât propria fericire? Așa puțin timp avem cu fiecare zi ce trece și ne concentrăm pe ceea ce ar vrea ceilalți să facem, să simțim și să fim…

Fac ce simt, trăiesc așa cum îmi doresc și cred că asta este cea mai importantă realizare de până acum. Tu ești singurul care știe unde vrea să se lase dus de viață, imprevizibilă așa cum este ea. Ia-o de mână și fii mândru de tine pentru că nu o să regreți niciodată.

Nu îți mai consuma energia gândindu-te la părerea oamenilor din jur.  

Dacă inima s-a întâlnit în sfârșit cu mintea și au oferit răspunsul ecuației, te-ai întors la viața ta!

Ai răbdare, ofertă-ți timp și simte. Răbdarea de cele mai multe ori te va aduce în fața celor mai bune decizii, te va face înțeles și te va ajuta să gestionezi toate situațiile cu care te confrunți.

În tot haosul din jurul tău, fii tu omul înțelept, care are puterea de a înțelege, de a mulțumi pentru tot ceea ce are și tot ceea ce trăiește și de a fi împăcat cu propria viață. Iar, dacă uneori te întrebi de ce, nu ești singurul!

Viața este mai frumoasă decât pare și cum ți-am spus mai devreme, nu eu și nici altcineva nu trebuie să fie motivația ta, ci tu. Eu îți ofer doar câteva motive reale din viața mea care te-ar putea ajuta!

Mereu mi-a plăcut să ofer oamenilor timp, energie, o vorbă bună sau o îmbrățișare pentru că mi s-a spus recent că mereu ajută. Ohoo.. și ce m-a mai ajutat pe mine, de fapt!  Nu aștepta niciodată în schimb ceea ce oferi pentru că probabilitatea de a primi înapoi același lucru este una foarte mică.

Și eu am fost acolo și nu mi s-au oferit de fiecare dată motive, dar dacă am fost înseamnă că mi-am dorit să fiu. Și ce?

Suntem diferiți, experiențe diferite, perspective diferite, însă fiecare alegem pentru noi și pentru ceea ce ne dorim să oferim înapoi. Nu poți fi tu la cârma viații nimănui. Avem alegeri și trăiri diferite!

Nu este vina ta! Hai să nu ne mai concentrăm pe matematică, să lasă  rezolvarea ecuațiilor pentru examene, pentru realizări și pentru mai târziu, acum hai doar să ne bucurăm de rezultat, să trăim. Încercările sunt grele, totul se întâmplă cu un motiv. Ne-am mai bucura atat de mult după ce le-am trece, dacă ar fi ușoare?

Fără ele cum ne-am da seama că ne-am aflat într-un loc total nepotrivit?

Fii sincer în primul rând cu tine și cu ceea ce simți.

Este simplu să spui: “sunt aici, pentru tine!” Dar mintea ta? Unde-i?

Exact asta spuneam și eu, însă gandul îmi era departe. Mult prea departe!

Când o să împărtășești asta cu ce-i din jur, o să împărtășești și cu tine, ei și de n-o fi așa, scrie-mi mie.

Ești suficient!

În incercarea mea de a-i mulțumi pe ceilalți, m-am pierdut de foarte multe ori pe mine.

Tu ești îndeajuns de bun, de capabil și de uman, iar cine nu o crede înseamnă că nu își are locul lângă tine. Renunță în a mai avea așteptări de la cei din jur și în a-i mai convinge că ești îndeajuns de bun pentru ei.

Nu te mai compara cu nimeni din jurul tău, suntem atât de diferiți iar tu nu ai cum să simți ceea ce simt și alții, nu ai trait experiențele lor și nu cunoști motivele pentru care sunt astăzi într-un fel sau altul.

Momentul potrivit nu există, oricând poți să faci ceea ce îți dorești.

Nu te simți bine în grupul de prieteni, pleacă. Nu te simți bine la locul de muncă, pleacă. Nu te simți bine în relația pe care ai construit-o, pleacă. Nu te simți bine în orașul nou, pleacă.

Nu îți irosii timpul și energia, sunt cele mai prețioase!

Chiar discutam cu cineva cu mai multă experiență de viață decât mine și probabil și decât tine, despre timp. Mi-a spus să am grijă cui îi ofer timpul meu pentru că este atât de scurt și o să realizez cândva că l-am irosit cu oameni total nepotriviți. Încă mă gândesc la asta!

Vei fi supus constant încercărilor, însă asta nu face decât să te ajute să-ți învingi fricile și să te bucuri de rezultatul final. Nu acum, nu peste un an, peste cinci sau peste zece, dar acel moment va fi.

Poate nu vei fi niciodată fericit întru-totul, însă acceptă că există momente pe care trebuie să înveți să le controlezi și să le accepți, fără să ai așteptări prea mari. Așteptările ne fac să ne construim o lume perfectă, iar dezechilibrele ne demonstrează de fiecare dată că nu va fi niciodată așa cum ne-am imaginat.

Mi-am dat seama că este destul de complicat să mă identific cu persoane care îmi înțeleg liniștea, asta pentru că în mare parte privim cu individualism totul, nefiind neapărat un lucru rău.

Ceea ce am mai învățat de-a lungul timpului de la persoane cu care m-am înconjurat a fost să-mi pun dorințele mele pe primul plan, să nu mă gândesc foarte mult la ce impact ar avea asupra persoanelor dragi. N-am să-ți spun că fac asta, însă într-o zi poate o să o fac și eu.

A fost tot o lecție, care m-a ajutat să acord libertate și care m-a ajutat să înțeleg că nimeni nu se gândește la tine mai mult decât o poți face tu.

Să rupi o legătură este simplu, însă modul în care s-a produs s-ar putea să te facă să înțelegi de ce s-a întâmplat. Atunci, o să apreciezi că a fost o alegere potrivită într-un moment nepotrivit.

Uneori este bine să te concentrezi pe propria persoană, să asculți, însă fără să te implici emoțional în povestea pe care o auzi, în așa fel încât să nu primești aceeași energie în viața ta. Energie care te poate dezechilibra!

Nu-i lăsa pe alții să te definească sau să-ți ghideze sentimentele, nu trăiește nimeni în viața ta, iar alegerile tale sunt trăite doar de către tine. Oamenii sunt liberi în exprimare, iar tu ești liber în a păstra ceea ce consideri relevant.

Uneori, când arunci o privire la ce se petrece în jur toți ceilalți par a avea viețile perfecte, iar tu nu te identifici cu niciunul dintre ei. Ei bine, nu-i chiar așa!  Nimeni nu prea știe ce simte, ce face sau ceea ce își dorește, iar de cele mai multe ori păstrăm aparențele din același motiv pentru care nu ne dorim să le prezentăm.

Am învățat să spun ceea ce simt fix în momentul în care am realizat că ar putea fi singura șansă de a o face. Trăind în prezent, trăiești de-a dreptul. Fără planuri, scurt e drumul și plin de imprevizibil!

Fii acum, astăzi, că poate doar astăzi ți-a mai rămas și bucură-te de tot. Mulțumesc și iartă-mă sunt aici, aproape de tine, caută-le și poziționează-le acolo unde simți că a rămas un loc. Construiește și nu arunca!

Ține-ți familia aproape și bucură-te de fiecare moment petrecut alături de ea. Sunt aproape sigură că în mintea și sufletul oricărui părinte ești prezent în fiecare moment din viața sa, ești prioritar și important.

Petrece timp cu cei care îți oferă de fiecare dată un motiv să o iei de la capăt zâmbind. Râzi, bucură-te, plângi.

Plânsul face mult bine. Exprimarea emoțiilor fac parte din tine! Dacă ai avut o zi grea și simți nevoia să te descarci, să plângi, fă-o, pune-ți ordine în gânduri și ia-o de la capăt. Ce se poate întâmpla? Îți spun eu! Ai mai făcut un pas spre evoluția ta.

Învăț să mă bucur de fiecare experiență în parte, atât cât durează, de fiecare amintire și de fiecare călătorie, de imagini, de lucruri și de oameni. La final, o să fiu eu cu mine, amintindu-mi că a fost odată și n-a mai fost niciodată la fel.

Niciodată nu o să mai fac 25 de ani, niciodată nu o să mai fie astăzi, niciodată ziua asta nu o să mai însemne atât de mult precum înseamnă acum, astăzi, când m-am întâlnit din nou cu mine, cea despre care scriam cu atâta încărcare emoțională.

Acum, îmi dau seama, cât de mult mă vor bucura propriile rânduri peste ani, când o să-mi citesc parcursul, realizat într-o poveste, care m-a întors în propria viața. Am făcut din întâmplare, pasiune! Uite, am făcut ceva. Mi-am recunoscut-o eu, mie.

Dacă ți-au mai rămas lucruri nespuse, trăiri neîmplinite și sentimente neîmpărtășite, dacă încă mai ai cui să i le împărtășești fă-o, fă-o acum, astăzi, cât mai ai ocazia!

Venim și plecăm în propria viață, construim și dărâmăm, simțim și sperăm, iubim și iertăm, ca la final să ne mulțumim pentru tot parcursul nostru, pentru ceea ce suntem și ceea ce am fost, pentru propria viața care ne-a fost pusă în mâini și ne-a fost oferită cadou. Poate cel mai de preț dar!

Astăzi mi-am scris din nou mie, iar mai apoi, ție, oamenilor pe care i-ai văzut în imaginile de mai sus, dar și celor pe care nu i-ai văzut, dar la care m-am gândit și care au luat parte la evoluția mea. O altfel de mulțumire, transpusă în felul meu, așa cum te-am obișnuit. Stângace!

Rândurile acestea poate trebuiau să fie altfel, dar 20 iunie, m-a făcut să înțeleg de ce a fost așa cum este, de fapt. Imaginile nu sunt cele mai reușite, dar am vrut să-ți arăt ceea ce pe mine m-a împlinit complet!

Aleg mereu să nu intervin cu foarte multe modificări asupra articolelor mele pentru că atunci când le scriu, se întâmplă, așa, corect, incorect, cu sens sau fără sens, tu o să înțelegi exact ceea ce am vrut să îți transmit.

Eu nu am 25 de sfaturi pentru tine pe care le-am învățat până la 25 de ani, poate nici măcar unul. Însă, rămân aici cu tine, îți împărtășesc din experiența mea și îmi doresc doar să-ți ofer la rândul meu, un motiv pentru a o lua de la capăt din nou, zâmbind.

Ce zici, de mâine începem o nouă viață?