M-am cunoscut, am fost aproape de mine și am trăit frica, am experimentat-o și am îmbrățișat-o tare, atât de tare încât mi-a dat voie să o cunosc, pe ea și pe cine o provoacă, eu.
Ne dorim să atingem cele mai înalte căi și să ne dezvoltăm personal, profesional, să luptăm într-o lume plină de îndoieli, pe când cea mai înfricoșătoare îndoială pare să fie frica de propria persoană.
Tu simți frica? Frica de tine.
Simt încă teama de expunere, iar frica m-a însoțit în tot timpul asta, dar sunt constrânsă de împrejurări să evadez din ceea ce mă ține prizonieră și să construiesc lumi diferite, în care să mă întâlnesc cu mine.
Sunt înconjurată de atâtea emoții, frici și oameni, încât în mulți dintre ochi văd teamă, suspans și necunoscut. Acesta este momentul în care sunt bucuroasă că simt dorința celor din jur de a se exprima și a dori să se cunoască.
Tu ce faci când ți-e frică? Fugi? Rămâi? Trăiești? Eu le-am experimentat pe toate, dar cu prioritate primul sentiment, de negare și fugă.
Mi-am dorit, da, mi-am dorit mult să fac ceea ce acum îți scriu ție, însă ce m-a oprit de fapt din tot ceea ce îmi doresc, să nu o fi făcut-o mai devreme? Oamenii din jur, părerea societății, teama de necunoscut care te apasă așa de tare.
Aici, tu, mă cunoști cu adevărat, pe mine, iar eu sunt la fel ca tine, un om simplu, temător, care te încurajează pe tine, să îmbrățișezi frica.
Ce fac eu pentru tine?
Ceea ce am nevoie să fac pentru mine, prin tine mă vindec pe mine.
Dorințele mele au fost mari dintotdeauna, dar nu suficient de curajoase încât să fie îndeplinite.
Am vrut să scriu pentru tine, ca tu să împlinești dorința, asumat și vocal.
Trece timpul ca nebunul, iar eu mă învârteam în aceleași frici și nu reușeam să ating exprimarea liberă. Așa departe de mine să fi fost? Greu se lasă atinsă.
Nu am crezut că ar putea fi posibil să-ți vorbesc, să-ți împărtășesc tot ceea ce trăiesc, dar ceea ce nu am crezut într-adevăr a fost, cum poți tu să-mi fii atât de aproape, să te regăsesc între rânduri și să te influențez.
Noi nu avem probleme, avem neîncrederi exprimate prin faptul că nu simțim ceea ce ar putea să ni se întâmple, nu ne considerăm suficienți și pregătiți pentru a atinge dorința.
Tu riști?
Dacă nu riști, tot riști să rămâi captiv, însă plăcut, într-o zonă sigură și neatinsă de societate.
Dar, hai, riscă! Pătrunde în atenția oamenilor din jur, fii încrezător și asumă-ți eventualele respingeri și neaprobări, poate, ce crezi, te afli la un pas de reușită.
La bază, toate aceste frici le strângem în brațe din copilărie și din mediul familial, în care ne dezvoltăm, cu ajutorul mentorilor noștri, dar și a încurajărilor, care își lasă amprenta asupra noastră de-a lungul timpului, preluând idealuri neatinse.
Ți-e frică?
Știu, ne înconjoară societatea cu marea ei amprentă negativă, care te-ar pune numaidecât pe un loc secund, doar pentru a ieși ea în evidență.
Trăiesc printre negativitate și influență, mi-a luat mult timp să mă regăsesc sau să cred în asta, dar tot timpul îmi amintesc că în mintea mea stă proiectarea unui potențial viitor pe care mi-l doresc și care, îmi oferă speranță.
De la teama de a vorbi în public sau a te exprima liber în orice context la anxietate traversăm doar un pas, pe care eu te încurajez să-l faci înainte, nu înapoi.
Eram prietene bune și încă cred că suntem, în cazul nostru nu s-au răcit relațiile.
Teama de a fi criticat, de a nu fi suficient de bun, de a greși, toate acestea fac parte din viața noastră și tot aceleași temeri sunt dificil de depășit.
Uită-te în oglindă! Ce vezi în sufletul tău?
Eu văd o resursă foarte mare de energie, pe care dacă o activezi, îți fuge gândul la momentele în care te-ai simțit cel mai bine în pielea ta.
Încrederea interioară te poate arunca de la o stare la alta, de la un moment la altul.
Prin exprimare, ai puterea de a transmite sentimentele și dorințele tale.
Am ales să risc și să mă exprim, doar prin acest mod pot ajunge la tine și putem fi aproape.
Hai să ne gândim, avem nevoie să comunicăm cu familia, cu prietenii, la locul de muncă sau poate ești împins în față de conjuncturi și trebuie să comunici direct, în public, în fața societății, care nu e prea drăguță, dacă mă întrebi pe mine, dar o știi și tu.
Suntem atât de focusați unii pe alții, încât nu ne găsim puterea interioară de a ne evidenția pe noi înșine și de a ne scoate în față cu propriile dorințe.
Spune-mi de cine ți-e frică? De cel de lângă tine? Și mie îmi e.
Capacitatea de comunicare și încrederea în sine se câștigă greu, transmite oamenilor din jur ce trăiești, ce simți și ce îți dorești, fără să îți imaginezi ceea ce ar putea crede ei.
Știi că de fiecare dată când scriu un articol, mă gândesc la ce tu te gândești atunci când îl citești, iau în considerare critici, discuții și sentimente negative pe care le-ar putea avea oamenii asupra gândurilor mele, mi-e teamă.
Pierd de multe ori șirul ideilor, sunt îndoielnică de punctele pe care cu adevărat mi le doresc, dar cum să ajung în subconștientul tău altfel?
Îmi doresc să cred despre mine că de-a lungul timpului mi-am dezvoltat capacitatea de comunicare și am căpătat încredere în propria persoană.
De mine mi-era frică întotdeauna, de ce pot să fac și unde pot să ajung, dacă îmi urmez gândurile.
Teama de necunoscut este prezentă în noi toți, alegem să fugim de dorință și să îmbrățișăm obișnuitul.
Dorința mea de exprimare a devenit atât de mare, încât tu mă asculți și simți emoțiile mele.
Mi-a fost frică să nu mă fac de râs, să nu stârnesc discuții în jur sau să nu simt simțul penibilului, tare frică mi-a fost de oameni și de părerile lor. Și acum îmi e, am emoții, pe care uneori le controlez, uneori nu.
Dar, cu atât drag îți scriu ție, tot ceea ce eu trăiesc, că poate trăiești și tu sau urmează să trăiești și te conectezi cu mine.
Am depășit bariera anxioasă care mă ținea departe de tine, dar în continuare mă confrunt cu dificultăți de respirație, tremur, cred că și tu îmi auzi pulsul uneori.
De multe ori fac haz de necaz și folosesc autoironia, cred ca acesta este unul dintre pașii pentru depășirea fricii, nu doar îi detensionezi pe cei care te ascultă, o faci și pentru tine.
Spuneam despre societate că emană negativism, dar avem nevoie de ea pentru a fi fericiți, tu ai zis-o. Avem nevoie, într-adevăr, oamenii fac parte din viața noastră, ne-o pot face mai bună sau ne-o pot dezechilibra, însă cert este că frica de tine depășește frica de societate.
Privesc în ochii tăi și văd nesiguranță, dar tu ce vezi în ochii mei? Nesiguranță.
Doi nesiguri, ce mai varză.
Ce impresie îți las eu ție?
Convingere și hotărâre în ceea ce spun. Dar, daca aș avea un eșec în exprimare, m-ai mai urmări, ai rămâne în continuare în povestea noastră.
Totul este vindecabil, dragostea, frica, necunoscutul și chiar, trecutul, păi și care-i scopul atunci?
Să ne vindecăm de sentimente sau de noi?
Eu ce îți scriu ție?
Lucruri în care cred, pe care le-am trăit și sunt convinsă de ele în totalitate.
Exersează, uită-te mai atent la tine, departe de fizic și accesează-ți conștientul, încrede-te în forțele proprii și ai curaj.
Trăim fiecare zi de parca nu s-ar mai termina zilele, dar suntem într-un continuu necunoscut despre ziua următoare, nici pe noi nu ne cunoaștem îndeajuns.
Îmi e frică și mie de mine, dar dacă n-aș crede în mesajul pe care vreau să ți-l transmit ție, cum te-aș convinge să privești înainte?
Ne temem permanent, experimentăm reacții și simțim răul dinaintea binelui, care poate apărea dintr-un moment în altul.
Învățarea este alături de tine toată viața, gestionarea trăirilor, gândurilor și temerilor o capeți în cel mai slab punct al vieții tale, când totul se clatină, dar tu rămâi.
Atunci, am căpătat-o și eu. M-am prăbușit, am simțit frica, moment în care m-am ridicat și cu aceeași frică m-am înfrânt.
N-am mai fugit nici de mine, nici de oameni, nici de locuri, i-am păstrat pe toți și am învățat să accept gândurile și trăirile și să ți le spun ție pentru a le conștientiza și tu.
Mă simt deseori neplăcut, sentimentele de anxietate apar și disconfortul mă înconjoară, dar de ce persistă?
Pentru că am grijă să respecte toate mesele zilnice dintr-o zi obișnuită și o hrănesc bine, n-ai zice, cu gânduri și senzații ireale.
De unde mi-am făcut această prietenă?
Datorită experiențelor de viață pe care le port cu mine, percepându-le amenințătoare, dar într-o pură realitate, n-ar fi deloc așa.
Mă uit încă o dată în oglindă, hai amândoi, și departe de fizic, ce vedem?
Emoțiile, bătăile inimii accelerate și senzațiile neplăcute care ne înconjoară.
Într-un colț mic, zărim și controlul, un dușman de-a dreptul în toată această ecuație, sfios din fire, apare el să ne demonstreze nouă că senzațiile pot fi și plăcute, bătăile inimii pot fi normale și emoțiile te pot face să și zâmbești.
Este normal să simți frica, chiar te ajută de-a dreptul să conștientizezi pericolul, în sinea sa, ne oferă un scut de protecție asupra unui potențial pericol.
Te gândești și tu dinainte la lucruri care încă nu s-au petrecut, anticipezi situații critice sau crezi că pericolul plutește deasupra ta?
Da, orice rău se poate întâmpla în orice moment.
Da, tu îți alimentezi starea constantă de frică, dacă îi e foame, nu-i oferi și gustarea, îi sunt suficiente cele trei mese pe zi.
Da, aceasta poate fi controlată, elimini din alimente, corpul tău are nevoie mereu să fie în cea mai bună formă.
Nu, nu ai o problemă dacă te confrunți cu stări de teamă, anxietate sau nesiguranță. Și această anxietate socială, ascunde de fapt, alte temeri pe care le-ai strâns și le-ai pus pe masă, de trei ori pe zi și n-ai uitat nici de cele două gustări.
Ia fii atent! Nu lăsa prietena să îți influențeze viața sau să îți acopere dorința. Identifică cauzele care te aduc în brațele fricii și combate-le!
Fii real cu conștientizarea acestora și fii sincer cu tine. Tu ești frica ta! Nu învăța să trăiești cu ea, ține-o cât mai departe de tine și nu crede că îți va schimba viața pentru că nu va avea acces în realitatea ta.
Alege să tragi frâna de mână și să acționezi, fuga este și ea o alegere, care așa cum se prezintă, te aleargă toată viața. Fugi de mine sau fugi de tine?
De ce să te adaptezi mediului în care trăiești și să nu trăiești dorința. Cu cât barierele tale tind spre infinit, cu atât ai ocazia mai puțin să atingi ceea ce îți dorești de fapt.
Accepta ajutor, de orice tip ar fi acesta și din partea oricui. De multe ori, pe mine, m-a făcut să uit pentru o secundă cu ceea ce mă confrunt, iar în același timp, mi-a propus ipoteze de urmat pe care am încercat să le urmăresc.
Învață să accepți ajutor, spune mulțumesc și o să te simți bine. Hai că n-or fi toți chiar așa nesuferiți, râzând, Daria își amintește de oameni, pe care până acum i-am asociat cu societatea.
Știu că ți-e teamă să împărtășești ceea ce trăiești cu alți oameni, dar îi bună ea singurătatea, spune tu?
Întinde mâna, dă-i un deget și fricii și mergeți împreună la o discuție, intimă. Să vezi ce-ți spune și ea ție, cine o tot cheamă tot timpul la petreceri seara sau la cafea dimineața.
Iar, tu, o să știi exact ce prieten îndepărtezi și cel pe care să-l păstrezi. Păi dacă n-ar exista ea frica, cum știm noi să ne protejăm de ce-i în jur? Doar atunci putem fi prieteni, dar nu și în mod nejustificat.
Într-adevăr ne confruntăm cu o emoție negativă, dar necesară pentru a putea genera reacții când întâlnim realul pericol. Cu toții prezentăm sentimentul de frică, dintotdeauna, ne ajută să supraviețuim, ce naiba.
Dar, dobândim și o serie de frici pe parcursul vieții, în urma experiențelor trăite, pe care le putem îndepărta. Hai, că parcă începem să ne împrietenim cu ea, nu?
Păi de câte ori n-am părut eu stăpână pe situație, dar îmi tremura fiecare parte a corpului.. De multe ori .. și tot de multe ori mă gândesc că tot ceea ce transmit se reflectă în impresia ta.
Ți-e teamă că nu te vei descurca și nu poți accepta pierderea? Eu sunt de părere că, prin fiecare acțiune pe care o facem cu sau fără finalitate, contribuim direct la încrederea de sine și capacitatea de comunicare cu cei din jur.
Eșecul face parte din viața noastră, a tuturor, îmbrățișând toate sentimentele negative, le facem loc celor pozitive într-un colț mai mare. Avem nevoie de experiențe de-a lungul vieții, timp cu noi și îmbrățișări oferite fricii.
Asumă-ți riscuri și împărtășește idei, vorbește despre probleme, expune-le și lasă-te ajutat. Tu ești mereu pregătit de luptă, relaxează-te și oferă și tu în schimb, orice.
Obiectivul meu este să ajung la tine, de aceea o să-ți cer să-mi îmbrățișezi frica.
