Acolo unde s-a deschis cartea

Simt nevoia să ofer puțin context. Acum mulți ani am oferit unei persoane speciale o carte cu toate orașele lumii, iar după mult timp ne-am reîntâlnit și încă din primele rânduri pe care ni le-am scris, am deschis din nou cartea, pornind la drum spre Roma.

Am ales capitala Italiei, un oraș cu o atmosfera plină de viață care îmbină perfect ruinele antice captivante cu arta ,străzile vibrante și bucătăria recunoscuta pentru preparatele delicioase.  Eram nerăbdătoare. Voiam să treacă timpul cât mai repede, să vină momentul acela mult așteptat în care voi pașii pe străzile orașului etern vizitând cele mai importante puncte de atracție turistică ale ale sale printre care și cel mai mic stat din lume, Vatican, aproape de care am stabilit și locul unde ne vom bucura de odihnă pentru următoarele patru zile.

Începutul toamnei, lunile septembrie-octombrie ne-au încântat cu o climă favorabilă, bucurându-ne de zilele însorite care nu redau doar o bună dispoziție, ci îți și permit să iei la pas fiecare punct de pe listă. Primele luni ale primăverii și ale toamnei din câte m-am documentat ar fi cele mai potrivite perioade pentru un city break în orașele din sudul Italiei deoarece vremea este una prietenoasă.

M-am conformat și am ales să începem călătoria în ultimele zile ale lunii septembrie și prima zi a lunii octombrie, iar pentru o organizare cât mai eficientă, am vizitat diferite site-uri pentru rezervarea biletelor de avion și pentru spațiul de cazare cu două luni în urmă.

Primul pas a fost achiziționarea biletelor de avion, care au avut un cost de 140€ dus-întors pentru două persoane cu locuri preferențiale, iar zborul a fost din Aeroportul Internațional Craiova. Pentru orele de zbor, mi-am dorit ca ambele curse să fie alese astfel încât să nu risipim prea mult timp din prima și ultima zi a călătoriei, plecând spre Roma la ora 13.00, iar revenirea să fie cât mai târziu spre Craiova la ora 21.00 cu o durată a zborului de aproximativ o oră și jumătate.

Pasul doi s-a dorit a fi căutarea unui spațiu de cazare, care să ne ofere câteva ore de relaxare și confort pentru a ne lua energia necesară de care avem nevoie să putem explora cât mai multe locuri.

Așadar, am căutat o locație cât mai aproape de punctele de interes și dacă tot am ajuns să vorbim despre acest capitol, nu o să exclud faptul că prețurile spațiilor de cazare nu sunt deloc mici. În prin plan, am acordat prioritate curățeniei, distanței față de punctele de interes și confortului și am reușit să găsim un apartament care s-a potrivit perfect dorințelor noastre în apropiere de Vatican, iar costul pentru două persoane pentru patru zile a fost de 400€.

Un alt punct important de care încerc să țin cont de fiecare dată când urmează să călătoresc este documentarea și implicit planificarea unui traseu pe fiecare dintre zile, astfel încât să urmăresc o direcție și să nu mă abat foarte mult de la ea. Aleg să optez pentru o cât mai bună organizare pentru a nu avea parte de timp mort și pentru a valorifica fiecare moment petrecut.

Bineînțeles că te poți confrunta cu un drum închis, un zbor întârziat, un restaurant care nu mai funcționează sau alte situații problematice, însă un plan bine pus la punct te va ajuta să te recalibrezi rapid și să ai mai multe opțiuni din care să poți alege.

Dacă până acum datele generale au fost bine stabilite, să înceapă călătoria și să descoperim împreună drumul până în orașul etern așa cum mai este cunoscută Roma. Cuplează-ți centura și ține-te bine! Urmează un drum presărat cu adrenalină și foarte multă emoție.

Plini de energie și dorință am pășit zâmbitori pe Aeroportul Internațional Craiova. L-am ales deoarece este cea mai apropiată pistă aeriană pentru județul din care facem parte, Gorj, iar compania cu care am zburat oferă până în acest moment zboruri din Craiova spre câteva destinații care te-ar putea interesa dacă și tu ești din această zonă: Belgia, Franța, Germania, Italia, Spania și Marea Britanie.

Aeroportul Internațional Craiova

Am ajuns înainte cu două ore de zbor ca totul să fie în regulă, iar eu mi-am luat o înghețată de la magazinul interior cu gândul la faimoasele sortimente și gusturi italiene și m-am așezat pe unul dintre locurile libere, așteptând să ne îndreptăm spre controlul de securitate. Rucsac cu rucsac s-a creat un rând destul de mare la care ne-am așezat și noi, așteptând cu bagajele la control.

Tot procesul a durat circa 25-30 de minute, dar pentru ca tu să petreci și mai puțin timp la controlul bagajelor îți dau un sfat pe care dacă vrei, poți să-l notezi în carnețelul tău. În cazul în care ai mai multe electronice, lichide și orice alte obiecte la care se acordă o mai mare atenție, îți recomand să le grupezi într-un singur bagaj, astfel încât să nu fie nevoie să despachetezi și ulterior să împachetezi bagaje în care ai doar articole vestimentare.. și uite așa ai mai câștigat câteva minute bune.

Încă învăț și eu mici detalii care să facă fiecare nouă călătorie mai dinamică decât cea anterioară, așa că sper ca tu să notezi în carnețel sfatul meu și la următorul zbor să nu mai strecori fierul de călcat la fundul genții, iar la controlul bagajelor să fie nevoie să scoți toate ținutele pe care ți le-ai pregătit.

Plini de entuziasm, puși pe glume și cu o dorința imensă, a venit momentul în care porțile s-au deschis și am pornit la pas spre avion. Toate scaunele au fost ocupate de către pasageri, centurile au fost atent cuplate, instructajul a fost făcut, procedura a fost îndeplinită, avionul s-a aliniat pe pistă și inimile noastre au început să bată mai tare. Roma, veeeenim! Am decola…….. Stai, ce?

Ziua unu. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg

Mare mi-a fost dorința, că ce să vezi, nu a fost ridicarea, cât a fost coborârea și aici mi-ar fi plăcut să mă folosesc de expresia “am ajuns ca prin minune” sau cât ai zice “gelato”, însă dintr-o dată se aude: “..după cum ați văzut ne-am întors pe pistă deoarece am sesizat probleme tehnice, iar computerul de bord nu funcționează la parametrii normali, așadar vom aștepta personalul tehnic specializat, iar până atunci vă rugăm să rămâneți pe scaune până vă vom transmite ce s-a decis în urma verificărilor.”

Niciodată să nu spui niciodată! Nu mai trecusem printr-un zbor anulat vreodată, iar în mintea mea, de fiecare dată când am planificat o călătorie, nu am luat în considerare ca ea să nu fie dusă la bun sfârșit. Uite-mă cum experimentez cea mai puțin așteptată parte a visului italian.

În avion erau foarte mulți copii care au început să plângă pentru că le era foame, altora sete, ce să mai zic de pasagerii care trebuiau să ajungă la muncă sau la cei dragi, dar de cei care înainte cu câteva zile mai experimentaseră un zbor anulat datorită condițiilor meteo. Eu doar speram să ajung, însă le puteam vedea dezamăgirea din ochi, care încet, încet a început să mă cuprindă.

La aproximativ o oră distanță, am fost anunțați cum că, echipa tehnică încă nu a ajuns, iar dacă printre noi sunt doritori care să renunțe la zbor să solicite acest lucru, astfel încât să se parcurgă toate procedurile necesare, în caz contrar să așteptăm.

În momentele respective, îmi treceau tot felul de gânduri prin minte, nu-mi imaginam cum ar fi dacă m-aș întoarce acasă, fără să parcurg întreaga călătorie pe care mi-o doream atât de mult și pe care am planificat-o atât de amănunțit. Să nu spun că, toate site-urile de zboruri, inclusiv alte variante de a ajunge, cu autocarul, cu mașina, erau analizate de către mine în timpul acela și încercam să găsesc o variantă, ca măcar cele trei zile din cele patru planificate să fie fructificate într-un fel sau altul.

Nu doar minutele, ci și orele începeau să se scurgă. Priveam spre cer în speranța ca totul să fie doar un băț în roata călătoriei, care va avea un final fericit. Cam atât de mult îmi doresc să-mi îndeplinesc toate visurile. Iar, pentru mine, un zbor nu reprezintă doar o cale mai rapidă de a ajunge din punctul A în punctul B, ci un vis, o ocazie pentru care sunt mereu recunoscătoare.

Trecuseră deja trei ore de când așteptam în avion fără să avem vreun răspuns din partea staff-ului, timp în care din discuții în discuții ne-am făcut amici. După atâtea ore, majoritatea pasagerilor își pierduseră toată speranța în privința zborului din ziua respectivă. Eu speram, chiar dacă timpul trecea și nu aveam o rezolvare.

După mai bine de patru ore ațipisem, iar printre foșnete, auzeam din partea călătorilor aflați lângă cabina echipajului că problema pare să fie rezolvată și va mai dura câteva minute până vom zbura spre destinație. La scurt timp, una dintre stewardese anunță: “…verificările au fost efectuate, în câteva minute vom începe zborul, iar dumneavoastră veți ajunge la destinație. Ne cerem scuze pentru disconfortul cauzat.”

Din momentul acela, un zâmbet tâmp mi s-a așezat pe față și bucuria a fost atât de mare, încât o resimțeam în tot corpul. Parcă n-am sperat degeaba, dorința mea începea să prindă contur.

Am decolaaat! Zborul a fost foarte rapid, în jur de o oră și douăzeci de minute, iar abia acum pot să îți spun că am ajuns ca prin minune. Aeroportul Național Leonardo da Vinci “Fiumicino” ne aștepta, aici începe călătoria noastră!

Poziționat la aproximativ 35km de Roma este cel mai mare aeroport din Italia și automat și cel mai aglomerat. Din acest punct, cu entuziasmul pe care îl aveam pentru că în sfârșit am ajuns, puteam să fac pași considerabili până la destinație, însă am avut nevoie de un mijloc de transport să mai putem recupera din timpul pierdut deoarece am aterizat spre seara, în jurul orei 19.30.

Bineînțeles că și de acest aspect ne-am ocupat încă de acasă. Am achiziționat bilete dus-întors cu autocarul Terravision, de la aeroport spre Roma Termini, prețul fiind de 14€/pasager/dus-întors. Mijlocul de transport ajunge din jumătate în jumătate de oră, iar durata traseului până la gară este de aproximativ 30-40 de minute, în funcție de trafic.

Datorită adrenalinei de care am avut parte din momentul în care avionul s-a ridicat și până când a aterizat la Roma, am uitat complet de foame, însă imediat cum am ieșit pe porțile aeroportului era musai sa mănânc ceva, orice.

Începe aventura din Italia! Cu telefonul în mână, într-un aeroport de 15km², căutam stația de pe care urma să plece autocarul nostru spre Roma Termini. Cu noroc sau nu, acesta trece pe lângă noi și se oprește la câteva zeci de metri. Asta da sincronizare!

După aproximativ 40 de minute petrecute în autocar, am ajuns la gară. În timp ce căutam un alt mijloc de transport cu care să ajungem la cazare, m-am lăsat ghidată de aromele mâncării italiene, începând cum nu se poate mai bine decât cu o felie de pizza, care m-a convins că pot străbate cei aproximativ 6 km pe care îi aveam de parcurs până la cazare pe jos.

Ne-a prins și luna din urmă…

Cu rucsacul în spate și roțile trolerului în fundal, încălțăminte confortabilă și o felie de pizza în mână am străbătut Piazza Venezia, poziționată în mijlocul orașului, învăluit de traficul haotic. Uite că, nu am renunțat să descopăr istoria renascentistă și barocă, nici seara, când cu mari speranțe, am ajuns.

Piazza Venezia

Aici, se pot observa în prin plan construcția care reprezintă Piazza, Il Vittoriano, monumentul ridicat Primului Rege al Italiei, Victor Emmanuel al II-lea, iar de-a stânga și de-a dreapta, Palazzo Venezia, cladirea după care vine denumirea pieței, împreună cu Palazzo Generali și Palazzo Bonaparte.

Ușor, ușor, ne-am îndreptat spre Vatican și acesta ne-a așteptat surprinzător. O lumină din depărtare ne aducea cât mai aproape de Castelul Sant’Angelo care are o imagine nocturnă fără de cusur. Am făcut o serie de fotografii și ne-am promis că îl vom vizita zilele ce urmează, alături de întreaga Piață Sfântul Petru pe care am reușit să o traversăm mergând spre spațiul de cazare.

Castelul Sant’Angelo Piața Sfântul Petru Podul Sant’Angelo

După minute bune de mers pe jos, am ajuns la cazare. Am fost surprinși plăcut de ceea ce am găsit aici. Proprietarul a fost foarte prompt și receptiv, răspunzându-ne la orice întrebare. Cheile apartamentului au fost lăsate în afara clădirii, într-un mic seif cu cifru care era prins pe unul din stâlpii de iluminat ai orașului.

Am deschis ușa principală și am pornit pe scări până la apartament. Odată deschisă ușa acestuia am fost bucuroși să găsim o cameră curată și spațioasă, iar pentru dorințele și așteptările noastre a fost exact așa cum ne-am imaginat. Printre facilitățile de care am avut parte, s-au enumerat și: televizor, aer condiționat, frigider, fier de călcat, masă de călcat, tot necesarul din baie, uscător de par, produse de îngrijire și prosoape, apă din partea casei, capsule, aparat de cafea și ustensile de bucătărie.

Eram la doar 10 de minute de mers pe jos de Vatican. În apropiere, chiar la baza scării se află o cafenea, magazine alimentare de unde se pot achiziționa diverse și stație de autobuz la ieșirea din clădire, ceea ce pentru noi au reprezentat punctele cheie după care ne-am ghidat în momentul în care am făcut alegerea.

Singurul minus pe care l-a avut locația ar putea fi reprezentat de faptul că, pereții sunt foarte subțiri și se pot auzi zgomote atât din apartamentele alăturate, cât și sunete produse de traficul din exterior, care pot aduce influență somnului. Noi nu am avut o problemă cu acest aspect pentru că după 30 de mii de pași pe zi, am fi putut să dormim chiar și în mijlocul unei bătălii, în Colosseum.

Pentru un cuplu sau un grup de doi, trei prieteni, recomand cu încredere acest loc, care ne-a făcut să ne simțim perfect, oferindu-ne tot necesarul de care am avut nevoie în zilele petrecute la Roma, iar daca este de interes și pentru tine, îl găsești aici.

Noi, chiar din prima zi am început cu aventură pentru că o iubim. S-a rupt cheia în ușă, noroc cu proprietarul, care a fost foarte amabil și ne-a adus una nouă care ne-a pus inima la loc.

În călătorie, nu este vorba despre perfecțiune, ci despre întâmplări pe care să le povestești mai târziu.

Ziua doi. Prinde-mă din urmă

Ora 09.00 a Italiei și razele soarelui ne-au pus încălțări comode în picioare, am luat harta în mână și am început să bifăm ce ne-am propus cu o zi înainte, însă și pentru ziua în curs. Am tras aer în piept și să înceapă pașii zilei cu numărul doi în unu!

Când am organizat activitățile pe zile, fiind în apropiere, ne-am propus ca ziua numărul unu să o petrecem la Cetatea Vaticanului și prin împrejurimi. Așa că, am ajuns zece minute mai târziu, când deja era foarte aglomerat, iar cozile se puteau observa cât vedeai cu ochii spre Capela Sixtină. Nu ne mai mirăm de ce, fiind capela Palatului Papal și una dintre cele mai frumoase construcții ale Europei.

Mi-aș dori să nu ne grăbim și să trecem în revistă de fiecare dată, câteva cuvinte despre fiecare popas pe care l-am făcut sau am avut ocazia să-i arunc o privire.

În prezent, Vaticanul este cel mai mic stat suveran, condus de către alesul pe viață, Papa Francis, Episcopul Romei. Mica țară de circa jumătate de km² fiind totodată reședința ecleziastică a Bisericii Catolice.

Aici, se pot vedea Piața și Bazilica Sfântul Petru reprezentând cea mai mare biserică din lume și una dintre cele mai frumoase de pe continentul european. Construcția este realizată în stil baroc, iar printre alte elemente se enumeră: bronzul reflectat de poarta centrală, marmura oglindită de statui, dar și alte elemente specifice. În acest loc se petrec cele mai de interes manifestări ale cultului catolic.

Piața Sfântul Petru este un spațiu generos unde se țin de cele mai multe ori slujbe în aer liber. Prin ochii mei a fost un punct de interes care mi-a adus cele mai multe emoții, o zonă unde simți cu adevărat o energie, iar fiecare decide cât loc îi oferă pentru a o primi.

În mijlocul spațiului se poate observa eternul Obelisc Egiptean, al doilea cel mai înalt din oraș. Partea de jos a acestuia prezintă o placă de bronz pe care este inscripționat mesajul: “Christus Incit Christus Regnat Christus Imperat Christus Ab Omni Malo Plebem Suam Sefendat Sublima Gloria Christi.” Această construcție este una egipteană pur autentică, realizată în cinstea Soarelui, pe care îl privim în fiecare zi.

Bazilica Sfântul Petru Fântâna Arteziană din Piața Sf. Petru Obeliscul Egiptean

Îndreptându-ne ușor spre Podul și Castelul Sant’Angelo, mi-am aruncat o privire în stânga și în dreapta pentru a putea identifica elemente specifice pe care să le pot aminti. Ne-au depășit numeroase taxiuri albe, am staționat la semafoare unde culoarea verde era fugitivă, iar galbenul predomina pentru trecători și în același timp cum ne îndepărtam de Vatican prețurile suvenirurilor începeau încet, încet să crească.

De jur împrejur sunt prezente locații unde se servește pizza, înghețată și paste, unele dintre cele mai reprezentative feluri de mâncare pe care trebuie musai sa le încerci dacă ai ocazia deoarece varietatea, gustul și simplitatea nu puteau forma niciodată un trio mai potrivit.

Ceea ce mi-a atras atenția au fost localnicii, care nu obișnuiesc să mănânce pe stradă. Țin minte că atunci când am ajuns la gară, ne-am cumpărat câte ceva de mâncare și am început să mâncăm în drum spre cazare, iar atunci am identificat că turiștii sunt aproape singurii care obișnuiesc să facă asta.

Dimineața de obicei, te depășesc localnici alergând sau plimbându-și animalele de companie. Cele mai multe dintre ele fiind câini de diferite rase, iar cea mai frecventă văzută a fost ogarul italian.

Ajunși la castel, l-am admirat din exterior și ne-am plimbat de-a lungul său pentru a-i descoperi împrejurimile.

Biletele de acces pot fi achiziționate atât de la intrare, cât și online pentru a mai economisi timp. Construcția este ridicată în formă cilindrică și găzduiește un muzeu național care reprezintă o atracție importantă pentru turiștii din toate colțurile lumii. Prima duminică din luna octombrie a oferit vizitatorilor intrare gratuită în interiorul clădirii.

După cum îi spune și numele, deasupra fortăreței am zărit statuia unui înger, care așa cum relatau cei înțelepți, și-a făcut apariția în anul 590, când a reușit să stopeze epidemia de ciumă care luase amploare asupra întregului oraș.

Castelul Sant’Angelo

Îți amintești că la începutul zilei în curs trebuia să recuperăm și ziua anterioară? Am grăbit pasul spre centrul orașului, iar Pantheonul a fost primul punct de interes. Mergând spre acesta, am zărit San Salvatore alle Coppelle cu o arhitectură încântătoare.

Toate construcțiile pe care le-am vizitat m-au impresionat, având o definiție în mintea mea “frumosul”. Am identificat și punctul de interes spre care ne îndreptam, cea mai solidă și antică clădire din lume cu acoperișul intact, fiind construită pentru toți zeii.

Pantheonul din Roma și San Salvatore alle Coppelle

La câțiva pași distanță ne aștepta uimitoarea Fontana di Trevi, înconjurată de vizitatori. Da! Într-adevăr! Cea mai frumoasă fântână arteziană pe care am văzut-o până în acest moment. Ziua ca ziua, însă noaptea este spectaculoasă. Las imaginile să vorbească în locul rândurilor mele.

Fontana di Trevi

Ora 12.00 ne-a prins vizitând acest punct turistic, foarte, foarte aglomerat. Chiar dacă mai sus am reușit să surprindem fântâna în toată splendoarea sa, realitatea din jur era alta, uite-o!

Centrul construcției este predominat de zeul marii, Neptun, având în stânga și în dreapta sa, doi căluți de mare, unul mai năzdrăvan ca celălalt, simbolizând starea mării.

La o mică distanță de Fontana și Pantheon, am intrat într-o altă biserică, de data aceasta fiind vorba despre Sant’Ignazio, cu un tavan pictat în cele mai mici detalii. Interiorul este foarte spațios, iar stilul baroc și elementele de marmură completează întregul cadru. În același loc, poziționată la intrare, în mijlocul încăperii se prezintă o oglindă mare, în care turiștii se pot fotografia, surprinzând tavanul amețitor.

Bisericile pe care le-am vizitat au avut acces gratuit, iar orice trecător putea să intre pentru a le admira.

Sant’Ignazio

Când vezi atâta artă în jur, parcă uiți de foame. Însă, ne-am oprit la o terasă din apropiere și am luat, ce crezi? Micul dejun. A fost delicios și în același timp uimitor, să putem vedea toate aceste obiective în prima parte a zilei și să ne bem cafeaua gândindu-ne la câte ne-au mai rămas de vizitat până avea să apună soarele.

După ce totul s-a așezat cum trebuie, am luat-o din nou la pas și alături de o înghețată fină și cremoasă, ne-am îndreptat spre a vedea o panoramă care să ne mai taie puțin elanul.

Piazza Venezia ne-a prezentat cea mai buna variantă a sa, Altare della Patria, ale cărei trepte le-am urcat încântată de ce va urma să admir. Am achiziționat două bilete, contra unui cost de 16€/persoană, iar după ce am vizitat interiorul și împrejurimile clădirii, am luat un lift panoramic, care ne-a urcat spre priveliștea de unde totul pare infinit.

Dacă ai între 18-25 de ani biletul poate fi achiziționat la doar 2€/persoană, iar dacă ai sub 18 ani, te poți bucura gratuit de întreaga panorama, de unde se vede întregul oraș și mai mult decât atât, Colosseumul și Forumul Roman. În cazul în care nu ai mâncat sau nu ai băut înainte să ajungi sus, te poți bucura și de terasa panoramică, care oferă toate aceste facilități și în plus o imagine de neratat.

Am tras aer în piept și m-am bucurat!

 Altare della Patria privit din toate unghiurile

Ora 16.00 ne-a amintit că am rezervat bilete pentru a vizita faimosul Colosseum, am luat autobuzul 46 din Piazza Venezia până la cazare, să ne odihnim pentru câteva momente și ne-am încărcat cu energie pentru a vizita unul dintre principalele puncte de interes pentru care am ajuns în Roma.

Prețul autobuzului pentru 100 min/persoană este de 1,5€ putând fi achitat chiar și cu cardul la urcare.

Ne-am hidratat și ne-am luat inima în dinți plecând spre ceea ce ne-am propus. Pentru a putea vizita interiorul construcției am rezervat biletele online, dar fiind limitate, abia am reușit să găsim disponibilitate pentru ziua precedentă la ora 17.00, însă cum înțelegerea de acasă nu se potrivește cu cea din avion, i-am comunicat persoanei în cauză și am găsit o variantă potrivită pentru ziua aceasta.

De aceea, îți recomand să achiziționezi biletele din timp, dacă îți dorești să vizitezi acest obiectiv pentru a te asigura că găsești disponibilitate în perioada pe care ți-o planifici.

Zis și făcut, norocul a bătut din nou la ușa noastră și am stabilit o programare la ora 16:30 pentru a descoperi ce se află în spatele zidurilor care țineau mii de ani de istorie.

În interiorul spațiului, ne aștepta un grup de persoane cu un steag negru ridicat, de unde am preluat biletele, care au avut un cost de 21€/persoană, preț justificat întru totul. De obicei, aceste bilete sunt achiziționate în număr mare cu întâietate de diverse persoane, care ulterior le vând spre doritori la prețuri ușor mai mari, de aici vei vedea și prețul cu care aceștia au cumpărat biletele în imaginile de mai jos.

Eram înconjurați de oameni din toată lumea, încât nu ne dădeam seama că ne bucurăm de cea mai fascinantă construcție a Imperiului Roman. Pe vremuri, aici se țineau o mulțime de lupte cu gladiatori, execuții publice romane sau diferite concursuri, având o arie de aproximativ 6ha și un număr de 50.000 de locuri pentru spectatori.

Construit din beton și piatră, având o formă ovală, de-a lungul timpului a fost afectat de cutremure și fulgere, dar cu toate acestea, rămâne un simbol important, cel mai mare amfiteatru din lume și unul dintre cele mai importante atracții turistice ale orașului.

Cu mulți ani în urmă, când se organizau diferite evenimente de amploare, intrarea era gratuită, se servea uneori chiar și mâncare pentru a atrage cât mai mulți turiști. Acum, însă, chiar dacă intrarea este taxată, construcția este vizitată de o mulțime de persoane zilnic.

Colosseum

Mai departe, am trecut în revistă și Forumul Roman, centrul civilizației romane. În prezent, putând fi văzut ca un spațiu muzeu în aer liber, pe care vizitatorii îl admiră. Acesta din urmă reprezenta viața politică, socială și comercială, unde aveau loc alegeri și unde se reunea Senatul. Dacă închizi ochii, printre ruinele de astăzi, îți poți imagina Imperiul Roman pe care poate l-ai văzut în imagini sau filme.

Interesul față de civilizația acestuia te poate aduce cât mai aproape de cele două puncte importante pe care trebuie să le vizitezi dacă ajungi la Roma, orașul fiind construit în jurul acestui for.

Una dintre opririle din cadrul Forumului Roman

Cu ochii larg deschiși, m-am bucurat din nou de ce am reușit să mă înconjor și de locul în care m-am aflat pentru câteva ore bune.

La lăsarea serii, mi-am dorit să văd din nou Fontana di Trevi care este fascinantă seara, plină de lumina si înconjurată de vizitatori. M-am întors cu spatele și am aruncat o monedă, punându-mi o dorință, dar ce să vezi? Era chiar în fața mea.

Fontana di Trevi la lăsarea serii

Treptele Spaniole de asemenea, sunt mult mai impresionante seara. În jurul lor se află o mulțime de magazine ale brandurilor celebre, cum ar fi: Dior, Moncler, Balenciaga, Prada, Gucci, Chanel și multe altele.

La întoarcere am hotărât să luăm metroul, care ne-a îndreptat spre casă pentru a ne încărca bateriile pentru următoare zi, cea mai colorata pentru mine. Prețul unui bilet, ca și în cazul autobuzelor a fost de 1,5€/persoană.

Însă, nu am urcat în el atât de repede pentru că ne grăbeam foarte tare deoarece acesta urma să ajungă cât mai curând, iar toată lumea din jur alerga. După achiziționarea biletelor, în momentul în care urma să le scanăm să putem trece spre linia de metrou, am introdus în repetate rânduri biletul în locul pentru carduri, iar până ne-am dat seama de greșeală au mai trecut câteva minute. Bine că am prins totuși metroul, în toată agitația.

Ziua trei. Cu un Fiat Panda împuști trei iepuri dintr-o lovitură

De fiecare dată când aleg un loc nou pe care vreau să-l vizitez, mă gândesc la împrejurimi și la ce se află dincolo de punctul principal, astfel încât să pot vedea jurul și împrejurul. Am consulat variante, harta și am decis, trebuie să ajungem mai departe!

Atunci a intervenit transportul. Cu ce ne deplasăm? Tren, mașină? Ambele?

Am hotărât! Cel mai avantajos și confortabil pentru noi a fost să închiriem o mașină pentru a ne putea oferi libertatea de care aveam nevoie și pentru a reuși să ajungem în cât mai multe locuri dintre cele pe care ni le-am propus. Ne-am informat înainte de a pleca la drum și am închiriat o mașină.

Ce mașină? Suntem în Italia… Fiat Panda, un autoturism practic, foarte popular.

Printre altele la capitolul mijloace de transport ale localnicilor, Roma se remarcă prin celebrele scutere Vespa și prin mașini mici, perfecte pentru agitația urbană, în culori neutre specifice stilului italian.

Personal, am apreciat acest aspect deoarece gândesc foarte practic și nu se încumetă să străbată orașul cu autoturisme voluminoase. Rar am observat mașini mari sau culori aprinse ale mașinilor, cum ar fi roșu, albastru, verde, fapt care nu mi-a displăcut deloc, din contră, din punct de vedere estetic totul este la locul său.

Localnicii utilizează scutere pentru a se deplasa la și de la locul de muncă sau în diferite direcții. Îmbrăcați în ținute office, completează într-un mod elegant imaginea orașului.

Cea mai întâlnită marcă de autoturisme a fost Fiat, aceasta ieșind în evidență prin simplitate si minimalism. Nu ai cum să nu îți dorești să iei la rând străduțele înguste în una dintre mașinile lor reprezentative. Pe mine m-au captivat și m-au făcut să visez la una, dacă viitorul îmi va deschide această oportunitate.

Nu am amânat niciun minut alarma din ziua a treia a călătoriei pentru că am vrut să fie ca la carte și să putem ajunge în timp util la prima ora a dimineții pentru a închiria mașina. M-am trezit în jurul orei 06.30 pentru a mă pregăti, iar mai apoi am mers spre stația de autobuz care ne conducea la locul de unde am închiriat autoturismul. Am așteptat ce-i drept mai bine de jumătate de oră autobuzul, însă într-un final a ajuns.

Ne-a lăsat în apropierea locației, unde am văzut un autoturism foarte vechi și instant ne-a dus cu gândul că acela va fi al nostru pentru prețul pe care îl vom oferi, însă a fost doar o aparență deoarece mai târziu ne-am văzut mașina hybrid alocată pentru o zi întreagă, care avea toate dotările necesare.

Am completat un formular, unde a trebuit să introducem datele personale și totodată este foarte important de menționat faptul că, pentru a putea închiria o mașină ai nevoie de un card de credit deoarece este necesar ca o sumă consistentă de pe card să fie blocată de către firma de închirieri.

De acest aspect ne-am ocupat încă din țară, am mers la bancă și cardul s-a eliberat în aproximativ 3-4 zile lucrătoare, iar aici vreau să menționez totodată și facilitățile pe care ți le oferă acesta dacă hotărăști și tu să îți faci unul. Poți să îl folosești la toate plățile din vacanță, mai ales pentru faptul că îți poți face atât asigurare pe banii respectivi, cât și asigurare de călătorie pentru nici 200 Ron.

Costul pe care l-am achitat a fost de 28€ pentru o zi întreagă, mașina având rezervorul plin, iar la întoarcere aceasta a fost alimentată de către noi cu atât combustibil cu cât s-a consumat pe parcursul zile, în caz contrar ți se va retrage o sumă de bani de pe card.

Dacă ești interesat să închiriezi o mașina în condiții optime, care să îți garanteze confortul de care ai nevoie, acest serviciu nouă ni s-a potrivit și ți-l recomand și ție, găsești aici toate informațiile de care ai nevoie.

Zis și făcut. Am plecat prietene!

Un aspect, din nou important, ar fi drumul spre următorul punct de interes care este reprezentat în mare parte de autostradă, astfel majoritatea autostrăzilor din Italia sunt traversate contra cost, la intrare primești un bilet, iar la ieșire îl achiți, în funcție de distanța parcursă. Taxa impusă de la Roma spre Pompei a fost de 15€.

Orice călătorie este imperfectă oricât de bine ar fi organizată, spun asta pentru că nu ne-au evitat încercările și am ratat o intrare spre autostradă, unde a fost necesar să plătim încă 2€, doar ca să reușim să ieșim spre următoarea oprire.

Din greșeli înveți, așa că ține-le minte și fii atent la drum!

Am ținut foarte mult ca în traseul pe care ni l-am planificat să oprim și să admirăm una dintre importantele părți istorice ale regiunii, în apropierea orașului Napoli. Drumul a durat în jur de 2h și jumătate, iar primul popas a fost la Ruinele vechiului oraș roman, Pompeii.

Anul 79 d.Hr. a a venit cu o catastrofă pentru această zonă, cândva un loc înfloritor, plin de civilizație și cultură. Vulcanul Vezuviu, la poalele căruia este situat, a erupt și a distrus tot ce era în jur, transformând în ruine locul de odinioară.

În prezent, orașul reprezintă una dintre cele mai mari atracții ale Italiei. Cu toate acestea, nu te grăbi să alegi primul loc de parcare care îți iese în cale, caută și documentează-te din timp. Noi am identificat parcări începând de la 10 până la 20€/zi, nefiind posibilă parcarea pe o durată de câteva ore, cât aveam să vizităm.

În cele din urmă, am găsit o parcare chiar la intrare în Ruinele Pompei cu 3€/oră, astfel am ales această variantă fiind mult mai aproape și mult mai accesibilă.

Mai apoi, am achiziționat bilete de la intrare pentru a putea vizita locul, care au costat 21€/persoană, fiind aceeași situația ca în cazul biletelor de la Colosseum, dacă îți amintești și am început să descoperim cu interes interiorul Muzeului, care ne-a fascinat. Locul se întinde pe o suprafață foarte mare, unde vă puteți petrece mai bine de jumătate de zi printre ruine.

Nu uita să iei cu tine sticla de apă și să te îmbraci cât mai comod!

Îmbrăcămintea, încălțămintea și hidratarea sunt aspecte importante atunci când alegi să vizitezi Roma sau împrejurimile deoarece te întâlnești cu piatră cubică în majoritatea locurilor și cu temperaturi ridicate, dacă optezi și tu pentru această perioadă a anului.

Vorbind despre apă și hidratare, mi-am amintit că de multe ori, la fiecare ieșire dintr-un anumit punct turistic, cum a fost la Colosseum sau la Altare della Patria și în cazul acesta, se regăseau diferiți comercianți care vindeau apă pentru un cost de 1€, dar este suficientă și o sticlă goală pentru că găsești cișmele la orice pas.

Eu, în toată această călătorie am căutat mereu apă. Să fie oare de la zecile de mii de pași parcurși sau de la entuziasm? Nu-mi dau seama. Însă, nu tot timpul am avut-o la îndemână și nici încălțăminte confortabilă, lucruri de notat pentru data viitoare.

Revenind la ceea ce am avut să descopăr, totul părea nesfârșit. Rămășițe ale clădirilor de diferite dimensiuni conform statutului social, picturi, grădini, elemente de mobilier, statui și nu în ultimul rând trupuri împietrite, ne-a arătat orașul părăsit, readus la lumină în zilele noastre pentru a fi descoperit de oameni din toate colțurile lumii.

Printre rămășițe, s-a arătat din umbră și Vulcanul Vezuviu, vulcan activ și în prezent, cel datorită căruia putem vedea Pompeii doar printre rânduri.

Ruinele orașului Pompeii

Am petrecut în jur de două, trei ore în interiorul Muzeului, iar spre ieșire trupurile de piatră ale celor învăluiți de dezastru, ne-au adus emoție. Din informațiile pe care le-am descoperit, arheologii au turnat mulaje după amprentele corpurilor celor decedați, însă sunt mai multe teorii care au legătură cu acest aspect, necunoscându-se una clară.

Indiferent de context, te cutremură și te duce cu gândul la cum ar fi putut să fie.

Referitor la denumirea orașului este de specificat faptul că “Pompei” reprezintă denumirea actuală a locului, iar “Pompeii” era pe vremuri denumirea localității îngropate de dezastrul natural care s-a produs.

După ce am luat o gură mare de istorie, la ieșire, am savurat o înghețată delicioasă. Nu știu dacă am mai menționat anterior, dar de fiecare dată când am mâncat înghețată, cantitatea pentru o cupă mi s-a părut una mare față de ceea ce mănânc de obicei, iar de gust, nu mai spun, foarte aromată și cremoasă.

Prețul a fost de 8€ pentru două înghețate și 3 băuturi, două sucuri și o apă. Ne-am bucurat și de băutura Fanta, produsă întâia oară în orașul Napoli, nefiind ca oriunde în Europa. Caracterizată printr-o culoare mult mai deschisă și un gust foarte dulce, realizată 100% din portocale provenite din Italia.

În drum spre parcare, mi-am aruncat un ochi și asupra cadourilor, care aveau un preț destul de mare, de exemplu costurile pentru suveniruri fiind de 4-5€/buc.

După ce am staționat în jur de trei ore, am mâncat și ne-am plimbat, a urmat să plătim parcarea și să ne continuăm traseul spre o destinație plină de voie bună și culoare.

Dacă încă ești pe bancheta din spate, analizând cu interes întreaga călătorie, să pășim spre Positano!

Ne-am urcat în mașină și am pornit spre cea mai frumoasă zonă de coastă a Italiei. Până acolo am străbătut munții prin tuneluri lungi, foarte bine semnalizate. Lumina de la capătul acestora ne-a prezentat o imagine armonioasă formată din stânci abrupte, marea pe care o puteam privi după șosea și munții uimitori ridicați deasupra Marii Mediterane.

Am oprit mașina și am coborât să putem admira peisajele uimitoare. Vremea era plăcută, timp în care ne-am bucurat de frumusețea și liniștea care ne înconjura. Timp de o oră a durat traseul până când am ajuns la această destinație deosebită.

De la intrare, locul este vibrant, plin de voie bună si fețe zâmbitoare. Atât de mult mi-am dorit să ajung aici, încât mă pierdeam în gânduri cu ochii larg deschiși spre tot ceea ce mă înconjura.

Simțeam toamna ca pe o vară prelungită datorită temperaturilor care ne învăluiau. Ce poate să îți ofere o stare de bine? Căldura și nu neapărat a vremii, ci și a imaginii, completând cu persoana alături de care te bucuri vizitând astfel de locuri.

Străduțele sunt înconjurate de miros de lămâie, iar la fiecare colț de stradă se află cafenele pline de turiști, care au reușit să găsească un loc de parcare. Haha.. Fie vorba între noi, venind cu mașina este un confort într-adevăr deoarece îți oferă libertatea de a explora, dar locurile de parcare sunt o reală problemă pentru că sunt extrem de limitate chiar și în parcările special amenajate.

Am urmat de câteva ori străduțele șerpuite până când am reușit să găsim un loc unde să lăsăm mașina, ca să ne putem bucura de ceea ce ne-a oferit locul.

Positano, comună din provincia Salerno

De-a lungul străzilor, magazinele deschise prezintă o mulțime de obiecte din ceramică, ținute vestimentare, suveniruri, băuturi și gustări. Cât vezi cu ochii întreaga zonă este plină de culoare și te face să îți dorești ca drumul să nu se mai termine.

Positano a fost fascinant, fără doar și poate și m-a făcut al naiba de tare să-i promit că peste ani mă voi întoarce cu același entuziasm să revăd căsuțele colorate, poziționate ca niște magneți pe stâncile abrupte, străduțele înguste împietrite și largul care se confundă deseori cu cerul, întrecându-se într-un albastru uimitor.

În locul acesta m-am bucurat de soare mai mult decât am făcut-o toată vara, auzind în fundal sunetul valurilor care se ciocneau de stânci. Simt că învăț să mă bucur de o vacanță în adevăratul sens al cuvântului și în același timp, să trăiesc experiența din plin adunând cele mai frumoase amintiri.

De multe ori au trecut drumeții pe lângă mine fără să mă bucur într-adevăr de ele și fără să fiu mereu prezentă în toată călătoria care îmi era pusă în față. Asta nu-i ceva rău, ci din contră, îți deschide așteptări pentru ceea ce vrei să urmeze sau cum spun eu, te scot din cadrul nepotrivit.

Printre altele, mai facem și schimb de experiențe pentru a nu se finaliza articolul fără câteva sfaturi și păreri, însă mă întorc repede la continuarea zilei despre care îți povesteam cu atâta ardoare.

Soarele începea să apună, iar drumul nostru nu s-a terminat aici. Urmează să descoperim următorul colț de rai, Amalfi, unde ne-am încheiat seara cu o cină pe gustul nostru și un peisaj panoramic care îți taie elanul.

Încă 30 de minute de condus pe străduțele înguste și aglomerate și ajungem la Amalfi, confruntându-ne din nou cu ce problema crezi? Parcarea!

Prima varianta care ne-a ieșit în cale a fost un loc de parcare privată ce avea un cost de 10€/h, dar cum va spuneam mai devreme am decis să mai căutăm așa că după ce am parcurs turul orașului din mașină, ne-am hotărât să încercăm în parcarea din zona centrală, aflată langă plajă, unde tariful a fost de 12€ pentru 3 ore.

Acum că “pănduța” era în siguranță am pornit la pas de-a lungul mării și ne-am așezat la un restaurant de unde o puteam adora în toată frumusețea ei. Aici am savurat o pizza pregătită cu ingrediente autentice, foarte gustoasă, împreună cu o limonadă și un Aperol Spritz, băuturi specifice zonei, care ne-au încântat pe deplin.

Prețul consumației a fost de 35€, iar noi ne-am asigurat că hidratarea este la locul ei și am coborât spre mare, unde mirosul te învăluia, iar soarele dispăruse de mult de pe cer.

Costiera Amalfitană

Când luna s-a poziționat deasupra noastră, o mulțime de luminițe s-au aprins în jur și au cuprins întreaga coastă. Sentimentul a fost magic. Am surprins câteva cadre pentru a avea amintiri din locul în care cerul și marea parcă se îmbrățișează. Au fost câteva momente de liniște în care doar ne bucuram de ce aveam în jur. Nu-mi puteam lua privirea de nicăieri. Eram amuțită de tot ceea ce aveam să trăiesc.

Amalfi este o fantezie fermecătoare, care te captivează din momentul în care îi calci pragul și ca prin magie te învăluie în mister și te lasă să-i admiri străzile colorate, istoria și romantismul, așa că te îndemn să-ți aduci aici sufletul pereche, căci n-ai să regreți!

Dacă viața îți oferă lămâi, fă un limoncello!

Mi-am dorit să mă întorc cu mirosul acela acasă, atât de mult m-a captivat și am vizitat magazinele cu suveniruri, pe care le-am găsit la prețuri rezonabile, între 2.5-3€ magneți, obiecte de decor, săpunuri cu aromă de lămâie, care să aducă un aer relaxant și plin de farmec atunci când Amalfi va fi doar o amintire ireal de captivantă.

Încet, încet cu păreri de rău, fiind trecut de ora 20.00 ne-am întors spre parcare pentru că ne așteptau aproximativ patru ore de condus până la Roma, iar oboseala acumulată își spunea cuvântul. Am plecat la drum, traversând orașul Salerno, care prezintă o imagine uimitoare seară datorită iluminatului și a atmosferei mediteraneene.

Mi-am întors privirea în repetate rânduri pentru a memora priveliștea cu care ne-am înconjurat pentru câteva ore, îndepărtându-ne din ce în ce mai mult. Am ajuns din nou în fața barierelor, unde am achitat un cost de 17.70€ în funcție de câți km² am parcurs pe autostradă, în cazul nostru, în jur de 600km² dus-întors.

Pe parcursul traseului spre Roma, am împărtășit idei și păreri despre ce am descoperit în ziua respectivă, iar după ora 00.00, am ajuns la locul de cazare, reușind să găsim un loc de parcare liber, chiar pe strada alăturată. Am urcat scările spre apartament, unde ne-am odihnit până a doua zi, ultima din această călătorie.

Ziua patru. Fiorul dinaintea plecării

Mi-am dorit ca ultima zi să fie una relaxantă, ziua în care să tragem concluzii, să nu urmărim un plan bine stabilit și să ne bucurăm de fiecare moment ce ne-a mai rămas. 

Ne-am făcut bagajele, am dus mașina la locul din care am închiriat-o, iar proprietarul spațiului în care am locuit ne-a oferit ocazia de a ne lăsa bagajele în siguranță până aveam să ne îndreptam spre aeroport, așa că am avut libertatea de a mai vedea încă o dată împrejurimile. 

Am început dimineața cu gândul de a merge la discursul Papei Francisc din Piața Sfântul Petru a Vaticanului, acesta fiind planificat la ora 12.00. Am ajuns la una din intrările în Vatican în jurul orei 10:00 însa din cauza filtrelor de securitate amplasate în zonă deja se formase o coadă infinită. Când Suveranul Pontif este prezent în oraș nimeni nu poate intra în Vatican fără să treacă prin filtrele de securitate!

Am hotărât să ne îndepărtăm pentru moment și să căutăm un restaurant prin împrejurimi, urmând să revenim după masă, iar dacă rândul de oameni s-a mai diminuat, să ne așezam și noi în speranța că vom putea intra. Pentru moment parcă renunțasem la idee datorită aglomerației.  

Ne-am oprit la un restaurant central, unde am servit micul dejun, iar când spun dejun, doar asta presupune. La ora 10.00 a dimineții nu poți savura o pizza sau o supă cremă, ci doar preparate specifice primei mese a zilei.

Am ales de data aceasta un mic dejun caracteristic bucătăriei italiene. Chiar dacă la prima vedere nu știam cum o să fie văzând atâtea sortimente, însă combinându-le, mi-au delectat papilele gustative. Mâncarea italiană m-a impresionat datorită simplității sale și a gustului bogat.

Gustului italian, i-am adăugat o cafea și un suc natural de portocale, care urmau să-mi ofere energia de care aveam nevoie. Prețul micului dejun a fost 18€ pentru două persoane.

 

După ce ne-am ridicat de la masă, am pornit la plimbare din direcția Castelului Sant’Angelo către Vatican, unde ne-am oprit să facem câteva fotografii. Dintr-o dată, am auzit cum slujba a început și toată lumea alerga spre intrările puse la dispoziție, ca și noi de altfel. În următoarele cinci minute ca prin minune, eram prezenți la ceremonie, în Piața Sf. Petru.

O mulțime de oameni, veniți din toate colțurile lumii au fost prezenți întregului moment magic, care pe mine m-a captivat și m-a făcut să văd dincolo de călătorie. Mă încercau tot felul de emoții, fiind unul dintre cele mai speciale și mai importante popasuri din întreaga aventură.

Vocea Papei Francis se auzea în toate colțuri, făcându-și simțită prezența în fiecare suflet cu care rezona. Încercam să-mi dau seama unde se află acesta și de unde ne vorbește, iar la scurt timp, l-am zărit la fereastra apartamentului din Palatul Apostolic, alături de cinci copii de pe cinci continente.

Papa Francis de la Balconul Binecuvântărilor

Din întreaga manifestare, am reținut câteva puncte cheie importante atinse de către Episcopul Romei, pe care o să ți le împărtășesc și ție. Ideea de bază pornind de la afirmația:

“Păcătoși da, corupți, nu!”

Papa a amintit o parabolă, prin care a ținut să evidențieze diferența dintre a fi păcătos și a fi corupt, de unde am dedus faptul că putem să greșim, dar să rămânem sinceri în primul rând față de noi înșine, iar mai apoi față de cei din jur și să nu ne întoarcem spatele față de tot ceea ce suntem.

Prin onestitatea interioară ne putem înțelege și ne putem identifica faptele mai puțin bune, care pot fi corectate. Însă, privind dintr-o altă perspectivă a neasumării propriilor decizii, ajungem în postura unui corupt, care acționează conștient în nedreptate, iar pentru acesta din urma este cale lungă până să devină păcătos. 

Totodată, Episcopul a amintit și câteva evenimente importante din perioada imediat următoare a lunii octombrie, fiind luna rozariului. Începând cu ziua de 1 Octombrie, cea în care am fost prezenți, biserica serba comemorarea liturgică a Sf. Tereza a Pruncului Isus.

Printre altele, a amintit și ziua de 6 Noiembrie, când se va ține un eveniment cultural și educativ dedicat copiilor, unde Papa se va întâlni cu prunci din întreaga lume, fiind nerăbdător să învețe de la aceștia deoarece sunt sursă de inspirație și energie.

Ne-a îndemnat să ne rugăm pentru țările în care războiul nu a încetat, pentru victimele exploziei de la un depozit de carburant din preajma orașului Stepanakert și pentru liniște și pace, amintind printre rânduri despre criza umanitară și situația refugiaților din regiunea Nagorno-Karabah.

Rugăciunea s-a încheiat în aplauzele miilor de participanți, cu binecuvântarea apostolică a Episcopului către toți cei care doresc sa o primească. 

La finalul discursului, în sunetele aplauzelor mulțimea a strigat “Viva il Papa”, moment în care am simțit un fior pe care nu l-am mai simțit niciodată. Fiecare experiență este unică în felul său și încep să învăț să fiu recunoscătoare din ce în ce mai mult pentru tot ceea ce am ocazia să văd sau să aud.

Instant, lacrimile și-au făcut apariția în ochii amândurora și atunci, m-am simțit împlinită pentru că am fost acolo. A fost o experiență importantă și specială pentru mine, pe care cu siguranță, o voi repeta în viitorul apropiat. 

Mai apoi, ne-am îndreptat spre ieșirea din Piața Sf. Petru și am vizitat câteva dintre magazinele din zonă, unde am rămas plăcut surprinsă de cum erau amenajate, prețurile fiind surprinzător de avantajoase. Se regăsesc atât magazine de brand, cât și outlet-uri și chiar second hand-uri în aer liber, unde prețurile pornesc de la 1-2€.

Timpul se scurgea și ne-am îndreptat spre cazare pentru a ne putea prelua bagajele și a porni spre gară. Am luat din nou metroul pentru că în fiecare loc în care merg, am grijă să mă aflu în aproape toate mijlocele de transport pe care le pune la dispoziție din dorința de a observa ceva nou sau poate asemănător cu ceea ce am văzut până în prezent.

La ieșire din metrou, am hotărât să luam ultimul prânz înainte de plecare, dar mare ne-a fost mirarea când am văzut că în zona în care eram cazați aproape toate restaurantele erau închise, până spre zona centrală a Vaticanului. Într-un final am zărit un local, unde am reușit să mâncam.

Vorbind de restaurante și magazine, o mare parte a acestora sunt deschise începând cu orele 9.00-10.00 până în jurul orelor 19.00-20.00 luni-sâmbătă, duminica este posibil să fie destul de multe închise.

Acum că am găsit un restaurant deschis, am continuat cu preparatele bucătăriei italiene, iar de această dată, am ales lasagna. Fără să exagerez, nu am mâncat una mai gustoasă și mai aromată, iar ca să mă crezi, după cum vezi, “am golit farfuria”.

În ceea ce privește preparatele culinare pe care le-am încercat, toate au fost pe placul meu, așa că nu am nimic de obiectat.

M-am bucurat de ultimele momente și am plecat spre locul de cazare, de unde am preluat bagajele după care am așteptat autobuzul. Era ora 17.00 și trebuia sa pornim spre gară. A fost ușor să ajungem deoarece stația de autobuz era la îndemână, iar de la gară am urcat în același autobuz cu care am venit, având biletele deja plătite.

Din autobuz puteam să privesc pe geam spectaculoșii coconari “pini umbrela” ce oferă un aer boem orașului, care s-au evidențiat încă de când am ajuns, iar prin aglomerația urbană, mașinile de care m-am îndrăgostit treceau una după cealaltă.

Jumătate de oră mai târziu, am ajuns la aeroport, unde ne-am revăzut cu o parte dintre pasagerii zborului cu care am venit din România. Ușor, ușor, am mers spre controlul de securitate și am reușit să trecem de pasul acesta destul de repede.

Un moment care m-a impresionat a fost în intervalul timpului de așteptare, unde rândul era foarte populat, atunci când unul dintre agenți ne-a pus întrebarea referitoare la documentul pe care îl deținem, pașaport sau carte de identitate pentru a ne aseja la unul dintre rânduri, moment în care una dintre persoanele din apropiere a menționat “buletin”.

Atunci, cu un zâmbet subtil acel domn a ridicat banda ce ne ghida spre o coadă parca nesfârșită și ne-a indicat o direcție spre un ghișeu de verificare unde mai erau doar câteva persoane, care spre surpriza noastră erau tot romani și erau la fel de nedumeriți ca noi. Câteva momente mai târziu, când unul dintre colegii domnului l-au strigat pe nume ne-am dat seama cu toții ce s-a întâmplat. Era român! Am zâmbit cu toții. Sa fii om nu te costa nimic și câștigi totul.

Ajungând la securitate, totul a fost mult mai simplu comparativ cu zborul de la venire. Dacă îți amintești partea de organizare a bagajului despre care îți povesteam de la început, spuneam că o să grupez pe viitor într-un singur bagaj toate produsele ce urmează a fi supuse controlului mai amănunțit ca să nu mai existe situații problematice și timp pierdut.

Chiar dacă eu mi-am urmat regula, nu a mai fost necesar de data aceasta să le scot, iar tot procesul a fost mult mai simplu. 

După câteva minute de așteptare, aproximativ 20, ne-am îmbarcat în avion și am pornit înapoi spre casa, ajungând cu bine pe pista Aeroportului Internațional din Craiova.

O vizită la Italia îți demonstrează faptul că “la vita è bella”. Te plimbă pe cele mai înalte culmi și îți oferă ocazia să descoperi stiluri arhitecturale consacrate, artă, cultură și oameni care pot să devină un exemplu sau un stil de viață pentru tine. Nu am reușit să văd totul pentru că asta ar fi însemnat săptămâni întregi de explorare, de aceea cu siguranță mă voi întoarce să mă bucur de ce a rămas. Acesta a fost doar începutul.Visul italian continuă!

Țin minte că în drum spre aeroport eram cuprinsă de o stare de melancolie deoarece întreaga călătorie urma să se termine, parcă prea repede însă un sărut pe frunte și câteva cuvinte mi-au redat din nou zâmbetul pe buze, cuvinte pe care ți le las si ție în încheiere:

“..trebuie să mergem acasă, dacă n-ar fi acasă n-am știi de unde să plecăm și nici unde să ne întoarcem .” 🤎